Am încercat jumătate de an. Am purtat patru gadget-uri care îți contorizează viața. Am vrut să văd cât merg și cum dorm. Am aflat.

Dorm uneori bine și uneori prost. Am între o oră și două ore de „deep sleep” pe noapte și în rest „light sleep”. Recomandările sunt mereu aceleași: culcă-te mai devreme, lasă telefonul ăla, fă-ți o rutină, nu mânca înainte de culcare etc. Clasicele recomandări pe care le găsești pe toți pereții facebook-ului.

Uneori îmi fac target-ul de pași, alteori nu. Când am activitate am și ce contoriza, când nu am activitate nu am ce contoriza. Faptul că ceasul nu a vibrat într-o zi să-mi spună vesel că am mers suficient nu m-a făcut mai vesel sau mai trist. Nu am sărit în sus de bucurie și nu am plâns înfundat în plapumă. Nu m-a amibiționat și nu m-a făcut să arunc cu promisiuni deșarte pe pereții Facebook-ului.

Din punct de vedere sport pentru mine este inutil. Eu folosesc banda de alergat nu ca prietenul meu Emil care iese pe străzi și închide centrul Bucureștiului ca să alerge el când îmi e mie treaba mai importantă pe acolo (glumesc, bă!), Pe bandă îți numără pașii și îți calculează caloriile pierdute dacă ai grijă să nu ții mâna pe mâner pentru că atunci vibrațiile generate de pașii tăi se pierd pe drum și brățara nu mai are ce măsura. Și oricum nu știe cât de mult am eu banda înclinată și că depun mai mult efort.

Pentru cei care aleargă prin păduri și printre blocurile gri s-ar putea să fie totuși util. Jucăriile de genul ăsta au și GPS și măsurătorile sunt mai exacte.

Pentru mine, deși entuziasmul inițial era unul absolut, s-a dovedit într-un final că jucăriile de acest gen sunt inutile. Faptul că un device electronic îmi măsura activitatea și mă felcita nu m-a ambiționat. Fac sport pentru că a început să-mi placă nu pentru a satisface nevoile unei brățări.

Mie mi-ar trebui o brățară care să mă curenteze când întind mâna după punga de chipsuri! Acolo ar fi marea inovație. Să mă zguduie temeinic dacă trec pe lângă raftul de ronțăieli de la mega. Să mă oprească după doi mici. Asta mi-ar trebui!

Ca și device-uri am folosit de-a lungul timpului un Apple Watch și trei jucării de la Xiaomi. Toate măsoară la fel de prost pașii. În sensul că de cele mai multe ori aproximează. Nici n-ai cum să faci un device care măsoară cu exactitate pașii făcuți de picioare în condițiile în care-l porți pe mână. Sunt și alte mișcări implicate în plimbările tale.

De la Xiaomi am modelele: Mi Band 2, Mi Band 3 și Amazfit Bip GPS.

Mi band 2 e cu buton și e încă o versiune găsibilă pe piață la un preț bun.

Mi band 3 e cu touch. E mai mișto și se mișcă mai cu talent. Problema a fost că deși în aplicație listează înotul ca sport care poate fi măsurat, când am intrat în piscină cu ea la mână a luat-o razna. Touch-ul își dădea comenzi singur și nu a ieșit din starea asta până nu am aruncat-o pe mal.

Ambele Mi band-uri sunt aproape inutile în soarele puternic de afară. Zici că nu au ecran. Dar nu le luăm ca să ne utiam la ele tot timpul, nu-i așa? Bateria la ambele te poate duce până la două spătmâni.

Mi-a plăcut în schimb Amazfit Bip-ul. Bateria mă ține o lună jumate și ecranul este foarte bun. Atât doar că nu am ajuns cu jucăria în piscină. Nu a rezistat nici măcar la duș. Touch-ul a luat-o razna, nu mai răspundea la nicio comandă și nici nu puteam să-l opresc. Devenise un ceas care măsura pulsul fără oprire. Din fericire treaba cu pulsul a reușit să omoare bateria în juma de zi și s-a oprit. A repornit fără probleme.

În rest ce să vă zic, de astăzi am renunțat la brățara care-mi numără pașii. Caut brățară care să mă oprească din ronțăit și mâncat. Aia ar fi invenția secolului!