retro_gamesȘtiu, ați jucat jocurile respective în copilărie. V-ați distrat și ați trăit intens povestea alături de un personaj sau ați suferit pentru că nu puteați termina un nivel.

Între timp jocurile au evoluat ca și voi de altfel. Eu îmi cumpăr în disperare remake-urile jocurilor din copilărie. Le instalez pe iPhone, mă joc cinci minute, mă întorc în timp și retrăiesc puțin emoțiile din acea vreme după care nu mă mai joc deloc. Uneori mă întreb ce-mi plăcea mie la acel joc. 🙂

Pe asta se bazează și producătorii care preiau jocurile vechi pe platformele din ziua de azi… pe emoțiile noastre de acum câțiva ani. Jucam în copilărie jocuri cu o intensitate maximă. Părinții mei au fost nevoiți să recurgă la măsuri drastice. În fiecare zi luau cablul de conectare dintre computer și TV cu ei la birou. Bine, mi-a luat circa cinci minute să-mi fabric altul și să mă joc în continuare (cred că aveam 8-9 ani 🙂 ). Toată școala generală ai mei au crezut că eu n-am acces la computer. 🙂

Așa că, vă recomand să nu cumpărați jocurile copilăriei/tinereții. N-o să le jucați mai mult de cinci minute. Articolul este inspirat de un articol din refresh. Da, mi-am cumpărat și cele două jocuri de acolo: Caramgedon și Re-volt.

PS Nu știu dacă le-am spus treaba cu cablul vreodată părinților mei. 🙂