Am jucat aseară Guitar Hero pe îndelete. Este un joc absolut uimitor. Acum înțeleg întreaga industrie din jurul acestui fenomen. După cum spuneam în articolul anterior ai o senzație incredibilă. Ești acolo pe scenă și cânți. Publicul te aplaudă sau te huiduie. Dacă nu cânți cum trebuie melodia sună îngrozitor.
Nu e simplu deloc! Nu tată trebuie să muncești! Începi de la nivelul de sub super easy unde trebuie să faci zdranga zdranga dar cu ritm și te duci până acolo unde nu ți se mai văd mâinile pe chitară. Trebuie să te concentrezi, trebuie să fii atent și trebuie să uiți că ai niște butoane în mână. Trebuie să repeți până înveți melodia și ce-ți afișează jocul pe ecran nu mai are nici o importanță pentru tine. Este un instrument în sine. Este o chitară pentru non chitariști.
Eu zic să-ncercați dacă aveți ocazia. Și porniți de la TRAINING! Nu vă avântați în melodii cum am făcut eu ca un șmecher ce m-am dat :).
Și da Io sunt sigur că nu se compară cu satisfacțiile date de chitară (comentariul anterior). Dar profanului din mine i-a prins bine aseară :).
Jocul se găsește de cumpărat aici pentru mai multe console. Se găsesc și tobe.
Eu aș vrea un joc cu mariachi. Să fiu un Banderas care cântă pe bar și împușcă traficanții cu stil. Bine! Și cu Salma Hayek. Un fel de muzical Counter Strike.
Răzvan
Adaugă comentariu