Singurul feature care mă încântă este camera de la ochelari. În rest, cred că ajungem din ce în ce mai rău. Nu era suficient că ne oprim la mijlocul propoziției într-o discuție pentru că ne-a vibrat telefonul și un mesaj important pentru țară ne face să ne mutăm atenția. Pentru că poza cu pisica întinsă pe niște pantaloni de casă cu un mesaj motivațional este mai importantă decât discuția cu prietenul din fața ta. Acum o să ne apară direct în ochi. Ne vom alimenta direct cu informații prin senzorul principal. Senzorul cu care citim și vedem lumea. Prin ochi. Putem face o groază de miununății. Să ne ghidăm prin GPS, să transmitem live, să google hangout-uim cu alții și să avem totul în ochi.

Nu e suficient că lumea reală este înlocuită din ce în ce mai mult cu lumea virtuală. Procesul de dispariție a gândirii nu era suficient de accelerat. Acum ne alimentăm creierul direct cu informații live. Nu va mai fi nevoie să întindem mâna după telefon.

Eu i-aș purta în momentele în care aș avea ceva de filmat sau transmis live. Sunt puține posibilități tehnice de a face asta cu o cameră ușoară legată de cap. În rest nu știu. Dacă mă veți vedea cu ei pe ochi pe stradă, să mă trimiteți către acest articol cu îndemnul „Gândește, Răzvan… gândește!” :).

Aveți mai jos un clip cu ce puteți vedea pring google glass:

OK Glass! Shut yourself down! I have to get real! 🙂

Cea mai bună parodie (destul de realistă) o găsiți aici.