Am auzit o discuție la radio (Europa FM) în care unul dintre comentatori avea informații de la un prieten apropiat deținator de club și se plângea:

  • că nu ai cum în România să deschizi un club care să se supună normelor PSI
  • că nu există clădire pe care să o poți amenaja sub formă de club care să aibă șase ieșiri de urgență
  • că singurele spații disponibile sunt niște hale care nu au fost gândite pentru așa ceva dar sunt singurele care au spațiu suficient pentru un club
  • că singura variantă de a face ceva conform normelor PSI este să construiești ceva de la zero și este aproape imposibil.

Păi, dragilor:

  • Ce ați zice să nu porniți o afacere cu cluburi dacă nu aveți resursele necesare și vă chinuiți să faceți ceva pe genunchi doar pentru că aveți un „concept foarte tare”?
  • Ce ați zicesă nu mai construiți bombe cu ceas și capcane pentru oameni?
  • Ce ați zice să construiți ceva care respectă niște norme de bun-simț și care ar fi putut salva viața unor oameni pe care n-am apucat să-i cunosc suficient de bine?

Știu că normele alea PSI s-au transformat într-un adevărat business pe piața din România. Trebuie să angajezi un consultant, să respecți niște reguli și să dai multă șpagă ca să te păsuiască niște băieți (tot de la radio am prins-o și pe asta). Dar, până la urmă, sunt doar niște cerințe de bun simț care ar fi permis celor din capcana aia de oameni zisă „club” să iasă afară. Nu mai zic de decorul inflamabil și de lipsa unui sistem de stropitori. Niște uși nenorocite, niște ieșiri, niște ceva care să permită unor oameni panicați să iasă din calea focului alimentat cu mizeria și modelul vostru de business. Da, știu clădirea nu permitea construirea unor ieșiri de urgență. Păi atunci ce ați zice să nu mai deschideți cluburi?

Am prieteni care au scăpat ca prin urechile acului de incendiu doar pentru că ieșiseră până afară pentru că muzica avea un volum mult prea ridicat pentru ei. Am prieteni care nu…