E una dintre experiențele alea după care te-ntrebi de ce naiba nu ai trăit așa ceva până acum, mai ales că aveam aparatul în casă pe dulap, în cutia originală, neatins, sigilat și într-o stare excelentă de funcționare fiind nou nouț.

Și pentru că ieri am descoperit că s-a-mplinit un an de când îl avem, pentru că va fi disponibil din nou în oferta Lidl de săptămâna viitoare, ușor rușinat de cele făcute și mai ales nefăcute, am zis să-ncerc prima rețetă din cartea de rețete venită cu aparatul: pulled pork.

Și pentru că nu mai aveam răbdare, deși un an de zile am rezistat cu aparatul nefolosi în casă, am zis să gătesc pe tura de noapte chiar dacă asta însemnă să mă trezesc în miezul nopții. Și nu, nu mi-a părut rău.

Cum iese mâncarea?

Iese bine. Am urmat rețeta de Pulled Pork din manual, am combinat boia, sare, zahăr brun și piper și am „uns” carnea de porc pe toate părțile, am aruncat un strat de ceapă pe fundul vasului, am adăugat carnea pe care am acoperit-o cu un alt strat de rondele de ceapă. La final am inundat treaba asta cu două beri produse din ghimbir, am setat aparatul pe puterea a 2-a și m-am culcat.

Pe la ora 3:30 am m-am trezit, înainte de a suna ceasul, într-un miros senzațional! Uitasem ușa deschisă la bucătărie și în dormitor era o aromă de nu-mi mai puteam opri generatorul de salivă. Am zis că m-am trezit într-un fel de rai al bucătăriei. În bucătărie am descoperit asta:

Cea mai fragedă carne ever! Eram convins că o să mă chinui să o desfac, dar se destrăma aproape singură.

Am destrămat-o, am aruncat-o înapoi în slow cooker, am turnat peste niște sos barbeque și am lăsat combinația la gătit încă 2 ore. La 6 m-am trezit iar, am închis jucăria și m-am culcat la loc.

Dimineață, pe la 9 mi-am „uns” o felie de pâine cu pulled pork și n-am apucat să-i fac poză. De multă vreme n-am mai mâncat ceva atât de gustos și fraged! Genial! Și din nou mă-ntreb de ce nu am făcu treaba asta până astăzi…

Și slow cooker-ul? Cum e slow cooker-ul?

E ok. E simplu, are trei poziții de nivel de încălzire și un vas ceramic detașabil. Stă și pe niște piciorușe de cauciuc mai înalte ca să nu-ți încălzești blatul aiurea.

Singura chestiune care cred eu că-i lipsește este un timer care să-l oprească. Puteam să evit azi-dimineață la 6 încă o trezire. Și mă gândesc și la alte scenarii când pleci la birou și lași aparatul să gătească și poate te oprește un prieten/o prietenă pe drum la întoarcere în drum spre casă și nu mai ajungi la timp să-l oprești. Nu știu dacă spun prostii, poate slow cooking-ul nu este despre auto-off și este despte implicare. 🙂

Interesant este că în cele 3 ore de la momentul la care l-am oprit din gătit până m-am apucat de mâncat, mâncarea nu s-a răcit aproape deloc.

În plus și vasul ceramic și capacul de sticlă sunt spălabile la mașina de spălat vase, ceea ce pentru noi este un mare plus!

Concluzia?

Concluzia este că o să mai facem. Trebuie cumva să ne găsim un ritm și un interval orar pentru gătitul peste noapte nu este chiar o soluție. Bine, sunt și rețete de 10 ore, poate alea.

Oricum, gust atât de bun și mâncare atât de fragedă n-am mai trăit de multă vreme. Părerea mea că acel „topit în gură” este de fapt specific slow cooking-ului.

Dacă vă tentează și nu vreți să aruncați o căruță de bani pe ceva ce nu sunteți siguri că veți folosi, au modelul folosit de mine la Lidl săptămâna viioare începând de joi (6 august).