Pune mâna şi citește.
Copilul meu va citi cărţi.
O carte trebuie citită.

Sunt de acord cu toate afirmațiile de mai sus. Nimic nu poate înlocui frenezia cu care te arunci în povestea descrisă într-o carte. Nimic nu se compară cu cărţile citite până-n ultima clipă înainte de a pleca la școală atunci când înveţi după amiază. Este perfect adevărat. Trebuie să citim cărţi şi trebuie să le citim “ca la carte”. Am întâlnit persoane care-şi dedică o camera şi o anumită perioadă din săptămână pentru citit. Am întâlnit persoane care reușesc să citească seara înainte de culcare în liniște, asigurându-şi astfel o poveste şi o stare de spirit cu care să pornească un somn odihnitor şi plăcut. Am întâlnit persoane al căror job este organizat de așa manieră că trebuie să aștepte să se-ntâmple ceva şi atunci citesc o carte.

Prin acest articol nu vreau să recomand eliminarea cărţilor din viața noastră. Din contra vreau să recomand umplerea golurilor din viața noastră.

Ce înseamnă un gol în viața noastră? De exemplu am colegi care pierd două ore pe zi pentru deplasarea la birou. Ceea ce-nseamnă 8% din viața noastră sau chiar 12% daca luăm în considerare o perioadă de 8 ore de somn. Ce facem în aceasta perioada? Stăm! Urmărim cu atenție stopurile de la mașina din faţă. Facem diferite “recomandări” colegilor din trafic. Şi cam atât.

Alt exemplu. Cumpărăturile neinteresante. Cumpărăturile cu ce ne trebuie săptămânal în casă. Alergatul la sală. Activităţi de rutina care trebuie făcute şi care nu solicita decât deplasare sau activitate fizica. Un exemplu recent îl constituie activitatea de adormit copilul: stat lângă pat şi băgat suzeta-n gură atunci când o scapă şi asta până adoarme (odată! 🙂 ).

Din păcate toate aceste activităţi nu ne permit accesul la o carte. Nu putem să conducem şi să citim, nu putem să alergam şi să citim, nu putem să mergem la cumpărături şi să şi citim în același timp.

Am descoperit recent cărţile audio care din păcate nu sunt foarte populare la noi în tara. Sunt populare la americani. Da este corect! Prima mea reacție a fost ca ăştia nu mai sunt în stare nici măcar să citească. Dar după mulți ani am realizat ce distante enorme parcurg ei cu mașina şi ca totuși nu poți să vorbești doua ore la telefon cu prietenii, pentru ca vei epuiza orice subiect şi atunci când vă veți întâlni faţă-n faţă nu veți mai ști ce să vă spuneți (sunt şi excepții – nu trageți în pianist).

Sunt cărţi citite şi înregistrate în Romania în general de centrele pentru nevăzători. Acestea sunt puse la dispoziție pentru persoanele cu handicap printr-o metoda gen bibliotecă. Se închiriază diferite medii de înregistrare ce pot fi ascultate acasă. Este o treaba minunata şi indispensabilă pentru astfel de cazuri.

Din păcate popularitatea acestor audio book-uri se oprește aici. Din diferite considerente de genul exprimate mai sus. Cum să ascult eu o carte! O carte trebuie citita de mine! Da este adevărat! Când? Când ajungi acasă după cele 10-12 ore de munca? Când e mai plăcut să stai cu familia şi să mai povestești un pic? Când pici de somn? Când în weekend abia aștepți să pleci din oraș să vezi ce mai fac Valea Prahovei, Neptun, Nisipurile de Aur, Rudele sau/si Prietenii? Da cărţile trebuie citite! Este cel mai bun sfat. Dar când?

Propunerea mea este să umplem aceste goluri “intelectuale” descrise mai sus cu cărţi audio. Oricine are un mp3 player în ziua de azi. Cu cărţile avem o mare problema. Acestea se găsesc în format digitizat doar pe site-urile pirat. Nimeni nu le publica nimeni nu le vinde. Exista câteva cărţi audio puse în vânzare la Diverta (3 la număr 🙂 ) dar atât. Exista cărţi audio Winettou, Dumas şi Dostoiewsky (sunt muuuult mai multe). Acestea sunt citite de centrele specializate de mai sus dar din păcate nu sunt puse în vânzare către publicul larg şi nu exista o forma prin care le-ai putea achiziţiona şi astfel să răsplăteşti munca lor.

Exista şi varianta în care se folosește un soft de citire a textelor. Singura varianta pentru limba romana se găsește aici: http://www.expressivo.com/ . Este foarte ieftin (costa în jur de 100 RON) si-si face treaba. Din nou problema principala aici este ca trebuie să avem cărţile respective intr-un format electronic (Word, text sau pdf).

Plăcerea este identica. Când am început această frenezie cu audio book-urile am reascultat cu plăcere Cireșarii, Winettou şi toata seria Dumas. Eram atât de entuziasmat ca abia așteptam să mă urc în mașina să reiau povestea de unde rămăsesem. Sunt exact aceleași trăiri cu citirea unei cărţi. Lumea creată este aceeași. Metoda de intrare a informației în conștiința noastră este alta.

Un alt pas greu este acceptarea acelei voci ca pe o voce. Nu trebuie să cereți la acea voce să facă interpretare şi să vorbească pe diferite tonalităţi pentru diferite personaje. Acea voce este monotonă şi lipsita de entuziasm. Acea voce este exact vocea din capul nostru atunci când citim noi cartea. Şi noi citim exact la fel. Ce contează când citim cartea este imaginația noastră care construiește povestea în capul nostru pe baza celor scrise acolo. În cazul cărţilor audio imaginația funcționează identic.

In final as vrea să mai tratez o categorie care ar putea beneficia de aceste minunații. Persoanele în vârsta. În general lumea ignora problemele bătrâneţii. Nu mai vede cum trebuie săraca/săracu. Şi cam atât. Nimeni nu-şi imaginează ca asta-nseamnă faptul ca nu mai pot citi şi ca astfel una din marile bucurii ale bătrâneţii nu mai există.

Sa citiți cât mai multe cărţi vă urez!

Răzvan