și am fost în sală la lansarea filmului „Polițist, Adjectiv” regizat de Cornel Porumboiu. Nu știu cui să-i mulțumesc pentru acest lucru și atunci îi mulțumesc lui pentru că nu s-a apucat de fotbal 🙂 (deși când era mic era destul de bun la acest sport). Sunt mândru că-l cunosc și și mai mândru că i-am văzut creația. Tot filmul este o construcție genială a unei stări de spirit care să te facă să apreciezi finalul la adevărata lui valoare.
Am fost un privilegiat…
De fapt tot filmul este format din scene care te aduc într-o stare de bucurie sau disperare pentru cele câteva secunde ce conțin ideea secvenței. Cel puțin faza în care Cristian polițistul vine acasă și încearcă să mănânce în timp ce soția ascultă foarte tare o melodie despre dragoste, te face să vrei să te ridici să închizi muzica și să ai un pic de liniște. Cu toate astea fără aceast fundal enervant seria de glume ce a urmat nu ar fi avut același farmec, ba chiar nu ar fi stârnit decât un zâmbet în colțul gurii. Așa în sală s-a râs cu poftă.
O altă picanterie a filmului este personajul Nelu. Este cel care îi da substanță personajului principal. Este reprezentatul realității. Este cel care-l aduce cu picioarele pe pământ pe Cristian și implicit pe spectatori.
Adaugă comentariu