Trăiești dintr-un blog care practic este un agregator de conținut generat de alții cu muncă multă. E un model ok. Practic ești un fel de hotnews pentru prietenii tăi.

Dar băiatul ăsta face o mârlănie mică. Citează sursa undeva ascuns printre tag-uri și categorii, într-o căsuță gri cu scrisul gri undeva după ce se termină articolul și orice interes al cititorului. Astfel se asigură că nimeni nu va da click vreodată pe link-ul cu sursa materialului și că nu va genera niciun pic de trafic autorului. Nu merită! E un nenorocit care muncește!

Partea cea mai mișto este că ne și dă peste bot cu asta. Prima oară, când te duci să-i spui că n-are acordul tău și nici măcar nu ți-a dat link, vine cu „ah ce m-am speriat, credeam că am uitat să citez sursa. Dar nu, e acolo”. Practic slaps you in the face cu link-ul ăla ascuns printre informații inutile pe care nu-l vede nimeni niciodată. Am pățit-o și eu și soția mea și astăzi o s-o pățească și El Comandante:

Screen Shot 2014 03 26 at 07 36 55

Sursa e citată ca în poza de mai jos:

Screen Shot 2014 03 26 at 07 38 50

Să știi că treaba cu citarea sursei este doar o dovadă de curtoazie și practic îi oferi autorului ceva la schimb. Ce faci tu este o mică mârlănie. Tot îți trebuie acordul autorului pentru a publica ceva pe blogul tău. Citarea sursei n-a fost niciodată suficient. Este doar o practică general acceptată prin faptul că oferi la schimb trafic. Tu nu oferi trafic. Tu doar îți aperi… blogul.