blog1Povestea e simplă. Cu un blog ajungi să ieși din lumea ta formată din prietenii tăi. Ieși dincolo de problemele tale și a celor din jur și te lovești de viețile celorlalți pe care nu-i cunoști. Descoperi o lumea nouă uneori fascinantă alteori urâtă și întunecată. Dai de hateri, de încruntați, de supărați și de încordați. Îți vine să fugi. Îți vine să te retragi în carapacea ta unde e cald și bine. Îți vine să ignori lumea reală din jurul tău și să te ascunzi în microclimatul tău unde ai doar bucuriile și tristețile tale.

De când m-au obligat colegii mei de pe trafictube să mă apuc să vând camere am descoperit de ce-mi place mie blogging-ul. Când primesc o comandă, îl sun pe respectivul/respectiva să-i povestesc când ajunge coletul și că totul e ok. Ei bine, în unele cazuri, discuția durează cam 10 minute și nu vorbim decât vreo 30 de secunde despre colet. Vorbim despre orice altceva. Vorbim despre mine și blogul meu. Vorbim despre faptul că se bucură că vorbește cu mine. Mă felicită pentru inițiativă. Îmi spune că apreciază munca mea și că i-a plăcut la nebunie filmul pe care l-am făcut eu cu Castelul Bran și îmi cere părerea despre nu știu ce gadget. Este un sentiment absolut minunat să știi că cineva chiar apreciază ceea ce faci și că abia așteaptă să scrii/filmezi ceva nou. Mă simt incredibil de bine când văd că lumea vrea să mă cunoască și să stea de vorba cu mine.

Blogging-ul și ce mai fac eu prin online sunt niște chestiuni minunate! În sensul că mă fac să mă simt bine. 🙂