Eu sunt cel mai mare fan al fotografiatului în modul auto. Nu mi-am bătut niciodată capul cu ce-i aia diafragmă și de ce dacă o deschidem mai mult avem mai multă lumină si impresionăm mai bine senzorul. Eu știam că asta cu impresionatul ține doar la fete. Nu mi-a păsat niciodată de ISO și de zgomot. Și nu e vorba de audio aici. E vorba de puriceii ăia mici pe care-i vedem într-o fotografie dacă facem zoom maxim.
Sunt cel mai mare fan al DSLR-ului. Pentru că focalizeaza extrem de rapid și poți să faci poze la cele mai mișto faze. Nu trebuie să rogi subiectul să stea linistit și să înghețe în zâmbetul anterior timp de zece secunde pentru că aparatul meu are treabă cu pornitul și focalizatul. Cu un DSLR poți să faci poze de la șold și poți să surprinzi cele mai mișto grimase. Aveți mai jos o fotografie făcută de mine în joacă. Subiecta stătea cu spatele și am strigat-o :). Aparatul era pe auto.
M-am întâlnit cu fotografi profesioniști care-mi recomandau să-mi iau o jucărie simplă pentru că cu DSLR-ul trebuie să știi să te joci. Nu e simplu. Dacă nu ești pe manual cu el nu ești fotograf. 🙂
Ce să zic. Nici nu vreau să fiu. Mie-mi place că pot să surprind instantanee inedite fără să mă chinui. Nici nu mai pot lucra fără un DSLR.
Astăzi am cumpărat două cărți scrise de Dragoș Asaftei. Recunosc sincer că le-am cumpărat în joacă și pentru că-mi e simpatic. 🙂 Am început să le răsfoiesc și mi-am dat seama că aș putea să trec la nivelul doi. Atât de frumos sunt explicate setările și atât de banal pare totul că-mi pare rău că am folosit auto până acum. Fotografiatul profesionist nu e chiar atât de greu și ideea că setările alea oricât de complexe ar arăta la prima vedere nu sunt chiar așa o mare filozofie. Raza în care te joci este destul de restrânsă și trebuie doar să înțelegi principiile. În rest e doar joacă. Și pozele ies și mai mișto.
Așa că, dacă sunteți ca mine și vreți să faceți un pas înainte vă recomand cărțile lui cu cea mai mare încredere. Pe mine chiar m-au prins. Am mai încercat să citesc și altele scrise special pentru aparatul meu, dar n-am avut răbdare. Băieții ăia luau fiecare setare în parte și te înnebuneau cu tot felul de detalii. Cărțile lui Dragoș sunt simple și îți dezvăluie principiile de bază. Nu este nimic super-tehnic. Explicațiile sunt simple și fără înflorituri. Nu ai nevoie de nimic mai mult pentru a-ți începe viața semi-profesionistă în fotografie. 🙂
A scos două până acum:
Cea mai mișto: Primii 10 pasi in fotografia digitala (26 lei la F64).
Și dacă vă pasionează: Primii 10 pasi in fotografia de produs (26 lei la F64).
Si oare de camere de filmat mai avem nevoie?..merita sa mai caram dupa noi o camera de filmat plus vreo 2 cd-uri ,cand avem aparat DSLR care filmeaza si FullHD?(nu ma refer la camere profesionale si cei care fac ceva profesional)
George, depinde acum ce ai de gând să faci și pe ce te axezi. Dacă vrei să filmezi mai mult și abia faci poze iei o cameră de filmat compactă, dacă vrei să faci poze mai multe iei D-SLR. Să știi că nu e ușor deloc să filmezi cu un D-SLR. 🙂
Mulțumesc frumos, Răzvane! Mă bucur că îți sunt de folos cărțile! 🙂 Asta e ceea ce-am încercat să fac. O carte scurtă, poate de buzunar, care să nu te plictisească și pe care să o poți citi într-o pauza de cafea sau de masă. 🙂
Razvan, dupa ce aprofundezi pui si tu cateva poze pentru comparatie intre Auto si Manual? Ai idee si de o carte in care ti se spune si cum faci incadrarea in fucntie de tema?
si eu sunt tot pe auto intotdeauna, orice aparat am in mana 😀
Daniel, nu există încadrare în funcție de temă. Aia ține deja de creativitate, idee și de planul pe care îl ai pentru realizarea fotografiei respecitve. Există în schimb ”criterii”, ca să le zicem așa, de respectat (și încălcat) pentru diverse teme. Dacă asta cauți uite-te după cărți de specialitate precum fotografia de produs, de protret, de natură, documentară etc. 🙂
mda… imi amintesc de un concediu in care soarele apunea minunat peste golful Napoli… am tras doua poze de calitate medie cu point-and-shoot-ul de buzunar si dupa aia soarela a intrat in nori. la vreo 5 secunde dupa aia au iesit si DSLR-urile din rucsaci si au facut niste poze perfecte la mai nimic…
@gimposul Eu cred ca va udam florile atunci. 🙂
@Dragoș Asaftei Am incercat sa comand online de pe cele 2 site-uri si deoarece urasc livrarile in general, va rog sa imi recomandati, daca stiti cumva, de unde le pot cumpara „fizic” din Bucuresti.
@Marian
Poti sa mergi la F64 la magazin: http://www.f64.ro/contact.html
Ghimposul, asta e vesnica lauda a celor cu point-and-shoot, ca mama ce repede lucreaza ei cu sapuniera. Si eu am de obicei aparatul pregatit si imi ia 2 secunde sa fac o poza. Nu stiu de unde scoti faza cu jde secunde si DSLR-ul care ia nus’ cat timp pentru o poza 🙂
Ceea ce trebuie multi sa intelegeti este ca in general cei care au acum DSLR e foarte posibil sa fi avut P&S si sa fi fost atat de „incantati” de calitatea pozelor, ca au scos 1000+ dolari pentru un aparat mai greu si teoretic mai incomod. Explicatia este ca ala macar face poze, nu isi bate joc.
Am detinut destule sapuniere de 9 ani de cand avem asa ceva si anul trecut era sa arunc una de toate zidurile. Am intrat pe un „semi-professional” (o vechitura de Lumix FZ50, care batea la fund tot ce am avut pana acum. Un „rahat” de P&S ceva mai teapan, un bridge, ce mi-a aratat cam cum trebuie sa arate o poza.
Anul asta am facut trecerea la un Nikon D5100 pe care am dat 1000 de dolari si pe care nu l-as lasa din mana. Deci face niste poze, de capiezi, daca il compari cu orice altceva am tinut in mana.
Acum 3 saptamani gazda noastra de aici si-a luat un Olympus P&S de 500 de dolari. Deci nu chiar sapuniera, dar nu dorea sa care un kil de aparat. Am facut niste poze in Florida si le-am pus pe calculatoare la comparat. Toate puse in general ca la prosti, pe auto, ca niciunul nu suntem genii.
A fost relativ comparabil cu ce face Niki al meu, dar tot se simte o diferenta. L-a trimis inapoi (aici poti trimite un produs in 30 de zile si iti iei toti banii, fara discutii) si de 3 zile e fericitul posesor al unui Niki exact ca al meu.
Deci cam asta e povestea „sapunierelor” atat de bune, ca majoritatea isi iau dupa aia DSLR. Sunt si altii care merg invers, dar prea putini fata de cei care doresc un aparat totusi serios.
Cat ce priveste auto, si eu folosesc inca mult, in ideea ca aparatul chiar stie ce are de facut si de obicei nu am timp si nervi sa bibilesc. Sunt de multe ori prin plimbare si vreau sa prin ceva imediat, dar pozeaza repede si calitatea imaginilor este incomparabila chiar si fata de bridge-ul anterior.
Oricum felicitari lui Dragos pentru tot ce face, jos palaria. E bine sa existe oameni de genul asta care sa ne arate una alta. Sunt de putin timp „maniaca” pe partea de poze, dar e bine cand ai de unde primi informatii si inspiratie 😉