Vă zic eu! E foarte mișto! Am trăit această experiență alături de altele. Alături de o plimbare cu trenul printr-o regiune din România plină de povești. Am avut un fel de trenul nostru privat, propria sufragerie pe roți, acest punct central al acestei excursii pitorești, românești și cu nume englezesc: Transilvania Train. De ce englezesc? Pentru că e un proiect unic în România și are ca scop, printre multe altele, și promovarea României peste granițele fizice și psihice impuse de niște stereotipuri.

Practic mi-am realizat acest vis din copilărie de a călători cu trenul în drumul meu spre diverse experiențe sau locuri mișto. Bine, aveți dreptate, nu eu mi-am realizat acest vis. Bitdefender mi-a pus această propunere pe masă fără să știe că, într-un colț, eu aveam o dorință intensă și ascunsă să ajung să trăiesc această poveste, chiar din copilărie când citeam la lumina unei lanterne Orient Express-ul scris de Agatha Christie. Mi-au spus că ei, o companie românească cool (asta-i de la mine 🙂 ) promovează și protejează acest proiect românesc alături de alt proiect foarte bun pe numele lui de scenă Drumul Cetăților.

Nu vă dau detalii organizatorice pentru că nu vreau să vă stric surpriza. Dar vă spun că viața ca turist în acest proiect este una foarte mișto și intensă în același timp. Nu te preocupă bagajul sau cazarea sau mâncarea sau lichidele atât de necesare hidratării organismului. Treaba ta este să privești, să-l asculți pe cel mai mișto om din punct de vedere povești istorice, să trăiești experiențele cu care te îmbie organizatorii, să fii atent la poveștile localnicilor, să te bucuri de grija pe care ți-o poartă toți oamenii care au muncit la organizare și să te întorci la sufrageria pe roți unde să-ți faci noi prieteni cu care să împărtășești lucrurile mișto din ziua respectivă sau din viața ta.

Da, s-au legat multe prietenii și s-a lăsat cu lacrimi și regrete la sfârșit. Probabil că acele lacrimi au fost cel mai tare feedback pe care poate să-l primească niște organizatori…

Acum vă fac o mărturisire. Până acum o săptămână făceam parte din categoria „în România nu prea ai ce să vizitezi altceva în afară de biserici fortificate”. Și da aveam dreptate. Și da istoria noastră a românilor este plină de biserici fortificate care puneau un zid între atacurile inamicilor și locuitorii satelor din jur. Era singura apărare în calea acestor „cuceritori”. Și treaba asta a salvat multe vieți și chiar dacă românii nu au câștigat prea multe bătălii au stat ca stavilă și au desjucat planuri prin rezistența lor. Știu că sună a exagerare plină de pratiotism dar poveștile auzite în această excursie sunt absolut fascinante. Am particpat și la un workshop pe această temă.

Și da, acest povestitor-istoric, acest Pitulice (pitulis en francés), are niște istorioare care nu sunt desprinse chiar din cartea de istorie plină de eroism pe care o studiem al școală. Este omul care a cules povești și a pus întrebarea „de ce” când era vorba de un așezământ nou sau o biserică fortificată. De ce a fost construită, de cine și care e povestea care a urmat. Întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată și rău am făcut. Cu toată partea religioasă a acestor povești, aceste fortificații au reușit cumva să schimbe în bine sau să păstreze istoria la locul ei. Vă zic, am o cu totul altă perspectivă în urma acestei excursii și privesc cu alți ochi istoria României.

Tot acest domn, Cristi pe numele lui mic, a scris și descrierile din aplicația Drumul Cetăților, aplicație cu care puteți descoperii aceste locuri de care tot pomenesc eu mai sus. Aplicație care vă oferă o perspectivă de ansamblu a cetăților din România. O aplicație disponibilă pe iOS și Android.

Și da, am generat foarte mult conținut video (împreună cu partenerul meu pe video: Anton… Adi Anton): câte un clip zilnic (4 la număr pentru că în prima zi doar ne-am împrietenit fără s ă filmăm aceste momente 🙂 ), două interviuri live și mai avem un clip final cu un rezumat.

Nu știu dacă am reușit să cuprindem toată experiența. E sper că nu. Este o experiență care trebuie trăită în direct.

Mai jos toată povestea video:

 

Povestea finală

Două interviuri cu doi dintre cei patru fondatori ai poveștii Transilvania Train

În ordine cronologică:

Alexandra Grigore

Cristi Pitulice

Ceilalți doi fondatori cu care nu am apucat să stau de vorbă sunt în ordine alfabetică: Alina Brojban și Oana Pricop .

Ziua 2

Ziua 3

Ziua 4

Ultima zi

În care s-au dat și două Bitdefender Box-uri pentru doi utilizatori de Questo mai norocoși din tren. 🙂