De ce pirania?

Păi bula noastră este o băltuță de pirania în care noi ne agităm. PSD-ul vine zilnic și ne aruncă o știre pe care noi o preluăm și o facem ferfeniță din toate direcțiile, aducând chiar argumente, scufundate de multă vreme pe fundul lacului, cu care distrugem definitiv și irevocabil momeala plină de venin pe care o primim zilnic.

În tot acest timp, guvernarea stă pe mal și râde așa în sictir de agitația noastră. Suntem un fel de pești fiorioși de acvariu care trebuie hrăniți zilnic cu o idee trăznită. Sunt convins că există deja un concurs intern în partid, concurs de idei idioate, concurs care e câștigat de știrea care agită cel mai mult balta, de știrea care face înconjurul trusturilor de presă și care stârnește revolta cea mai mare. Ce le dăm astăzi? Uniforme? Circulația cu mașini cu număr cu soț sau fără soț? Gostatul? Alimentara? Armata obligatorie? Haideți, fiți creativi! Ce-i revoltă mai mult? O idee ceva! Nu trebuie neapărat să o implementăm, oricum nu implementăm nimic, dar trebuie să-i ținem ocupați pe peștii ăștia din acvariu ca nu cumva să sară afară și, doamne ferește, să iasă la vot cu toții că ne mănâncă de vii.

De ce fără dinți?

Păi în timp ce partidul aruncă cu noroi în băltuța noastră, noroi adus cu o lopată care are încă eticheta pe coadă și pe care scrie Antena 3, în tot acest timp ne retragem în colțul opus al bălții și ne declarăm scârbiți și îngrijorați de mizeria care se scurge peste noi și ne sufocă. Stăm și bolborosim la fundul apei în timp ce ei amestecă cu mâna până la cot apa limpede cu mizeria proaspăt turnată. Și nu, nu mușcăm, stăm să se limpezească apele din ce în ce mai tulburi care opresc orice urmă de lumină care mai încearcă să pătrundă în habitatul nostru.

Păi da, dar în băltuța noastră e încă bine

Da, e bine. Încă mai avem niște oxigen și mâlul nu a diminiuat de tot lumina soarelui. În plus, nu ne place pe uscat. E o lume urâtă acolo. E lume cu fabrici și uzine de știri și manipulare. E o lume pe care vrem să o blocăm și să n-o acceptăm în băltuța noastră protejată de stratul de mâl care extinde din ce în ce mai mult malul.

Înțeleg perfect toate astea. Înțeleg nevoia de a-mi proteja sănătatea mintală și de a mă izola de orice m-ar putea afecta din acest punct de vedere. Dar mâlul ăla de la mal începe să se extindă și să dispară băltuța asta mică. Dar știți ce putem face? Putem naibii să ieșim pentru o oră, într-o anumită zi, să târâm până la căsuțele alea de pe mal pe care scrie „secție de votare” și să le oferim ștampila noastră pe acele buletine care le oferă sau nu aceste puteri magice. Avem acest ultim instrument care este încă în vigoare și de care ne putem folosi să ne refacem băltuța noastră și să creștem și un habitat plăcut în jur. Să transformăm această baltă pe cale de dispariție într-o oază, asta am putea face. Așa că, indiferent de subiectul acelor buletine de vot, haideți să ne facem de cap și să schimbăm lumea din jurul nostru sacrificând o oră dintr-un weekend pentru o plimbare la cabinele de vot. Da, asta putem face!