De aproape doi ani, această guvernare ne-a pus pe masă în fiecare zi câte un subiect de circ care să ne țină revoltați. Să nu ne plictisim.

Am ajuns să ne urâm între noi pe diverse teme aruncate așa ca niște firmituri în mijlocul pieței și noi ca niște porumbei bine crescuți am început să luăm atitudine față de firmiturile pe care le considerăm noi mai bune.

Nu știu dacă o fac în mod inteligent, programatic sau din instinctul de animal care-i ghidează, dar au reușit să ne fărâmițeze în atât de multe grupuri și cu atât de multe idei încât nu mai știm cine ne este prieten sau nu, nu mai știm în cine să avem încredere și din aceste motive am ajuns să aud în jurul meu „aștia suntem și asta merităm”.

Am fost aduși la o stare de lehamite dincolo de orice imaginație. Ne închidem conturi de Facebook (inclusiv eu mi-am ascuns feed-ul), nu mai urmărim știrile și ne ferim cât putem de valul de mizerie cu care sunte împroșcați zilnic de guvernanți. Val de mizerie care este preluat zilnic de orice televiziune pe principiul <mizerie> -> <scandal> -> <audiență, frate!>.

Nu mai pot să scot o poză pe masă cu un autobuz electoral fără să „rădă” cineva de mine și să-mi spună: „păi ce? te așteptai la altceva?”.

Nu mai pot să protestez pentru că vine cineva cu: „te agiți degeaba…”.

Nu mai poți să discuți cu cineva un subiect fierbinte că îți replică: „pentru mine acesta este un non-subiect”.

Pesedeul ne-a adus exact unde voia. Suntem niște legume scârbite de ceea ce fac ei și alegem orice altă cale în afară de a lupta cu ei: plecăm din țară sau ne vedem de viața noastră relativ stabilă în acest moment și renunțăm să ne mai gândim la viitor. Pentru ei am ajuns o masă amorfă, inutilă, o cireadă de muls pentru încă o perioadă, un exemplu de oi negre pentru electoratul propriu, un sac de box spre care îndreaptă ura fanilor, o parte a populației pe care au adus-o unde au vrut ei…

Și i-am văzut la alegerile din 2016 unde am fost observator. I-am văzut cum erau organizați. Erau ca un grup paramilitar. Din când în când apărea prin secții câte un personaj dubios, bine făcut, modelul bătăuș / om de teren, care verifica echipele PSD de la fața locului. Îți era și frică să-i stai în cale mai ales că arunca o privire plină de ură asupra observatorilor care-și petreceau timpul în secție și nu plecau naibii acasă.

Sunt foarte buni. Sunt foarte bine organizați. Au oameni peste tot și sunt antrenați să ajungă la tot electoratul cu mesajul lor. Pentru ei puterea nu înseamnă puterea de a schimba lucruri și a duce România pe noi culmi. Pentru ei puterea înseamnă că sunt stăpâni pe România. Se comportă ca niște moșieri care pot să facă ce vor ei în țara asta pentru că, așa cum ne aruncă ei tot timpul în față, „au câștigat alegerile în mod democratic”. Și știți care e culmea? Au dreptate! Au folosit mașinăria de vot în favoarea lor și au promis niște lucruri greu de refuzat de electoratul propriu. Spre deosebire de ceilalți care aveau un mesaj simplu, unitar și bine definit de „votați-ne pe noi ca să nu-i votați pe ei”.

Referendumul din acest weekend pică la fix pentru ei. Este un antrenament pentru alegerile ce vor urma. Da, au promis și au cam dat-o-n bară în anumite zone. Electoratul lor începe să se plângă. Soluția este schimbarea modelului de vot și au un referendum inutil la dispoziție să testeze. Au scos sistemul electronic de supraveghere, au scos declarațiile pe propria răspundere pentru cei care votează în alte secții de votare, au scos autocarele pe străzi, întind votul peste noapte ca să organizeze un pic buletinele de vot din urne, au mutat organizarea la MAI și au pus ca pază un singur polițist per secția de votare. Vor să vadă dacă sistemul funcționează și pot să fraudeze fără griji. Nu le mai pasă oricum de noi. Nouă oricum ne este lehamite. Noi știm cu toții că vor frauda dar ne-am obișnuit cu asta. Noi ne vom vedea de viețile noastre până o să ni le transforme într-un adevărat coșmar. Dar nu va fi o problemă pentru că noi vom fi resemnați și vom spune „dar ce credeai? credeai că o să fie bine și o să ne lase în pace? nu te așteptai la asta?”.