pariaSunt acei oameni care, conform standardelor, nu mai pot ajuta societatea. Sunt acei oameni care sunt dați la o parte de semenii lor pentru ca nu au aceeași formă fizică. Sunt oamenii dragi de lângă noi care sunt eliminați și izolați de sistem. Trăim astăzi în România fix ca în evul mediu. Atunci ca și acum, oamenii bolnavi erau izolați și lăsați să se descurce fără ajutor. Nu contează faptul că până la un punct au fost foarte buni și au ajutat la dezvoltarea societății. Nu e suficient faptul că poate gândirea lor este utilă celor din jur. Ești handicapat? Ești bolnav? Multă sănătate! Îți urăm drum bun în sistemul sanitar și de ajutorare a statului român! Îți urăm să nu te îmbolnăvești mai rău în mizeria din spitalele din România. Dacă ai noroc să ai niște bani puși deoparte poate deschzi niște uși. Poate ai noroc de o asistentă care să te ajute cu zâmbetul pe buze. Poate te întâlnești cu un doctor care să te asculte.

Nu aveți idee câtă disperare e în sufletul meu când știu că pentru cineva drag nu se poate face nimic. Nu aveți idee cât urăsc sistemul românesc și statul român care își bate joc de banii publici. Nu aveți idee cum e să transporți pe cineva drag anual zeci de kilometri ca să obții un certificat de handicapat deși boala este incurabilă. Nu aveți idee cât urăsc fețele scârbite a celor din jur când se uită la acea persoană dragă. De multe ori le doresc răul. Să ajungă și ei să trăiască ce trăiesc eu. Să vadă ce face societatea pentru ei… absolut nimic. Sunt o parie, sunt niște oameni care nu mai pot face nimic. Sunt oameni blonavi care trebuie lăsați să moară. Ăsta este răspunsul statului român. Mizerie, șpăgi, „nu avem bani”, „mergeți dumneavoastră la ghișeul 3 din alt oraș”…

Da, am avut pe blog un mesaj agresiv. Pentru câteva ore blogul meu manifesta simptomele unei boli numite Lupus. De ce? Pentru că astăzi este ziua Lupusului. Da! Avem nevoie de o zi dedicată pentru a conștientiza că există oameni bolnavi pe lumea asta. Oricum, nouă ne pasă doar dacă ni se întâmplă nouă sau celor dragi. În rest! Asta este! Norocul nostru că noi nu am pățit așa ceva. Și oricum, mâine o să uitați de asta. Românul are alte probleme mai importante: scandaluri, cancan și „vezi aici cum s-a împiedicat Elena Udrea de șireturile lui Băsescu”.

Am renunțat la luptă. Nu ai cum să tratezi decent un om bolnav în România. Când mă duc acasă nici nu pot să vorbesc cu el, cu tatăl meu. Mă uit la el și mă apucă plânsul de disperare că nu pot să fac nimic. Și aș fi zis că așa este peste tot. Ei bine, am avut ocazia să văd cum e tratat în Germania la o clinică de specialitate. Am avut ocazia să văd ce programe au acolo de integrare în societate. La noi? Sănătate și mult noroc. Trăiască șpaga și deturnările de fonduri. Trăiască politica din România… da, politica aia „să furăm cât mai mult în patru ani că după aia vin ceilalți și iau ei toți”. Nu se investește pe termen lung pentru că o să beneficieze celălalt guvern de șpăgi și nu e bine.

Revenind, astăzi este ziua internațională a lupusului. Despre boală și manifestări puteți citi aici.

Și ca să nu treceți prin mizeriile prin care am trecut eu și familia mea, vă recomand Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune. Nu pot ei să facă mare lucru, nu pot să înlocuiască statul român, dar pot măcar să vă îndrume în societatea asta.



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • ce inseamna paria
  • efinitie Paria societatii