Mă trezesc cu greu. Mă trezesc niște urlete de luptă. Cineva mă ataca în propriul meu pat. Erau niște urlete pe o tonalitate așa mai înaltă ca de copil. Era copilul meu cel mic care se trezise. Da, era ora 5. Era o dimineață mohorâtă acompaniată de un sunet liniștitor de ploaie torențială.

Mă ridic brusc din pat, alerg către camera copiilor și descopăr o scenă din filmele de groază. Copilul meu în picioare în pătuț, un miros specific de pampers folosit intens în cele mai necurate sensuri și un fulger lung care lumina camera întunecată. Preiau odrasla și o duc în living fără niciun incident major dincolo de strivirea cu piciorul gol a unor piese de lego aruncate ca o capcană în drumul meu. Sunt aproape convins că cineva a făcut treaba asta intenționat :).

Trec la pasul doi al operațiunii, schimbatul pampersului. Un nou fulger luminează dezastrul din mâinile mele. Ridic privirea și văd cum șiroiește apa pe geam de la ploaie. Aveam senzația că cineva toarnă apă pe geamul meu cu un furtun de pompieri. Era ciudat, nu auzisem nicio sirenă.

Într-un final, îmi termin treaba. Aveam un copil curat, un biberon de la proaspăt opținut din lapte praf și arunc o scurtă privire pe geam. Brusc mă înveselesc. Afară era o atmosferă care îl făcea de rușine și pe Bacovia. Sunt convins că se lăsa de scris dacă vedea ploaia, fulgerele și copacii îndoiți de vânt de pe strada mea. Afară era o doamnă care, la ora 5 dimineața, ieșise cu cățelul ei pufos de apartament. Ieșise la plimbarea zilnică de dimineață pentru relaxarea câinelui. Nu, nu eu aveam cea mai grea dimineață din cartier. 🙂

Shutterstock 188876912

Imaginea de pe Shutterstock.