Din totdeauna lumânările mi s-au părut cea mai instabilă formă de iluminat. Și nu numai datorită faptului că se pot stinge ușor de la o pală de vânt, ci din cauză că mi se pare că dacă vrei să dai foc la ceva involuntar atunci folosești o lumânare :). La casă, la grădină la ce-ți poți imagina.

Pe de altă parte până acum nu exist nimic mai romantic decât lumina generată de lumânări. Este o întreagă industrie. Peste tot în lume găsești magazine dedicate lumânărilor și a accesoriilor.

Acum câțiva ani am văzut pe o terasă niște lumânări care nu se stingeau. Și fraților bătea o briză a mării cum nu mai văzusem de demult :). Am constatat atunci cu surprindere că nu erau chiar lumânări ci niște beculețe pe baterii care arătau și luminau exact ca acestea. Până n-am pus mâna să văd că sunt reci și ca nu picură ceară nu mi-am dat seama.

Am găsit zilele astea de cumpărat. Vin la pachet de 6 bucăți și sunt reîncărcabile în baza proprie. Arată ca alea pe care le cumpărăm la kilogram cu baza de aluminiu și pot fi folosite fără ca cineva să-și dea seama că nu sunt reale. Sunt extrem de inteligent făcute. Chiar simulează o lumină instabilă. Nu stau aprinse ca niște becuri obișnuite. Zici că sunt niște becuri care stau din secundă în secundă să se ardă. Tehnologia este foarte mișto.

Rezultatul este același. Putem crea o atmosferă minunată atât pe terasă, la mese romantice și chiar în dormitor. Poate că e chiar mai bine să folosim așa ceva din punct de vedere siguranță în ultima locație menționată, în cazul că lucrurile o iau un pic razna :). Bine nu ajută dacă faci parte dintre cei care folosesc ceara…

Mai multe detalii aici.

Și după cum spunea Jim Morrison: Try to set the night on fire… dacă poți 🙂
Răzvan