Între mine și domnul din fața mea se deschide un culoar de o singură persoană, culoar pus la dispoziție cu generozitate de un alt domn ce-și parcase mașina pe trotuar.
Domnul din fața mea, de la celălalt capăt al culoarului îngust, era desprins dintr-o revistă din targetul căreia nu fac parte. Dacă nu mișca ziceam că e un afiș pus acolo. Mușchi de oțel, tatuaj mare, foarte mare, pe bicepsul ce-l puteam observa din poziția mea, tuns-frezat ca-n filmele cu masculi feroce, maiou garantat XS peste un piept XXL, ușor transpirat de la soare de prânz, nu chiar un domn cu care mi-aș înfrunta privirea și gândurile.
Contrar instinctelor de supraviețuire mă reped primul pe culoar fără a afișa nici cea mai mică urmă de intenție de a mă opri. Surprins de tupeul meu și de agilitatea de care dădeam dovadă domnul din revistă fandează ușor, ca un fulg și îmi face loc să trec.
După ce am trecut de el, cuprins de un sentiment de vinovăție amestecat cu vocea părinților ce-mi povesteau în capul meu că nu am fost politicos, am întors privirea către spate și am rostit un mulțumesc dur dar agresiv ca să nu se simtă tremurul din vocea mea. La care domnul merg-la-sală-în-fiecare-zi îmi răspunde blând pe un ton melodios: ”Cu drag!”. 
Lasă un răspuns