În fața mea la semafor, pe dreapta lângă trotuar, un taximetrist dădea să iasă pentru că tocmai ce-i picase un client la ceas de dimineață.

Tot în fața mea, un Opel Astra break de Dâmbovița, culoare gri, folosit la maxim și cu vechime-n muncă, multă muncă.

Cel din Astra începe să dea claxoane scurte și îi face semn taximetristului să coboare geamul. Taximetristul dă jos geamul și aruncă o privire din aia ucigașă șoferului de provincie care-și permite să-l deranjeze acum la început de cursă.

Pe geamul din dreapta al opelului văd ieșind o mână cu o mască ținută cu două degete, proaspăt scoasă din cutie și aud:

„Șefu’, îți dau o mască? Poate ai rămas fără…”

Taximetristul își pune masca din dotare care era agățată pe undeva pe sub volan și demarează în trombă. Fără strigăte, fără înjurături și fără regrete.

Am apreciat maxim abordarea celui din Dâmbovița. Mi-a înseninat ziua și a devenit eroul meu camuflat de un Opel Astra gri.