Eram idolul colegelor de birou. Eram persoana cea mai importantă dimineața. Eram cel care le alina trezirea din somnul cel dulce. Eram cel care era la locul potrivit în fiecare zi. Le transformam ziua în cea mai minunată zi din viața lor. Eram bărbatul potrivit la locul potrivit. Eram de neînlocuit. Fetele din birou nu puteau să trăiască fără mine. Când lipseam de la birou existența lor era tristă și pustie. Sufletul lor se golea și se afunda în amărăciune. Eram aroma care le îndulcea viața. Le făceam în fiecare zi cea mai bună cafea. Asta până acum câteva zile când am fost înlocuit cu un espressor modern cu capsule. Am trecut pe planul doi. Am fost abandonat pentru o mașinărie cu butoane. Am fost dat la o parte de un robot făr’ de suflet. Asta este. Singura mea consolare este că mașinăria aia infernală nu știe să zâmbească. Cafeaua mea avea zâmbetul inclus! Na! 🙂
pai vedeti daca va luati din alea de black friday 🙂
Eu inca am filtrul meu de cafea care stie sa faca o singura cana o data 🙂
Si asta e magia 😛 sa stii sa astepti ca sa iasa si a doua sau sa o cedezi pe prima, bea tu cafea intai.
Wowww… Adica mai exista post-uri de genul asta fara reclama la nimic?! Eu inca citesc si caut reclama la ceva si nu gasesc… :-))
E articol cu schepsis. Trebuie să întrebe cineva „huh, ce espressor v-ați luat?” și atunci apare și reclama. Dar nu te prinzi de asta, consideri că ai cerut-o chiar tu.
Glumesc 😛
Un pas mai jos decat friend zone OUCH !