Eu sunt ateu și cu toate astea am un respect deosebit față de credința celor din jurul meu. Le respect ideile și mă supun uneori ritualurilor religioase doar pentru că-i văd pe ei că sunt fericiți.
Chiar dacă bunica mea, cu care mi-am petrecut parte din copilărie, era extrem de religioasă, cumva nu a insistat mai mult de o rugăciune și părinții mei au avut grijă de mine să mă protejeze când eram mic astfel încât să iau singur decizia când mă fac mai mare dacă să cred sau nu în existența unei zeități care ne controlează destinele.
Dar, fraților, am avut ocazia să trec două săptămâni la rând pe sub fereastra unei școli unde învăța o clasă de nivelul “pregătitoare”, unde copii de 6-7 ani cu mintea lor limpede, proaspătă și pregătită să absoarbă informație, erau introduși în tainele religiei. M-am îngrozit. Practic erau primele două lecții din viața lor despre religie.
Eu recunosc că, în inocența mea și în tâmpenia mea de a crede că toți oamenii au intenții bune, am crezut că ora de religie este așa despre o istorie a religiilor și de o prezentare a poveștilor pline de pilde din Biblie. Dar… nu! Copiii aceia erau introduși direct în ritualul bisericii. Repet! În primele două lecții din viața lor despre religie. Erau învățați de îngerul negru care le poate influența viața în rău, despre anafură, despre aghiasmă, despre pupatul mâinii la popă, despre cum trebuie să-și facă cruce, despre cum să se închine…
Nimic despre pilde… doar despre cum să fii supus bisericii și să preaslăvești popa.
Și pe aia cu îngerul negru am mai auzit-o și de la alți părinți cum veneau copiii lor speriați acasă și se uitau în toate direcțiile să vadă dacaă nu-i urmărește îngerul negru.
În alt caz, o doamnă profesoară de religie i-a comunicat unui copil că va avea probleme dacă se retrage de la ora de religie și că lui și familiei lui li se va întâmpla ceva nasol în următoarele săptămâni… Vă dați seama ce a fost în sufletul acelui copil și cât de greu a fost să-i scoată din cap mama lui (prietena noastră) această poveste idioată?
Revin, verificați-vă profesorii de religie. Vorbiți cu copiii să vedeți ce învață la școală. La vârsta asta mintea lor este o sugativă și cu informațiile de acum se construiește fundația vieții lor. Nu e chiar de joacă. Un profesor de religie le poate influența viitorul în bine sau în rău. Un profesor de religie nu are un standard impus de o programă școlară, are doar bunul simț și inteligența proprie care poate să existe sau nu. Poate să fie un om care să-ți educe copilul într-un sens bun sau poate să-l transforme într-un fanatic.
Verificați-vă profesorii de religie. Nu e treaba mea să vă conving că nu e nevoie de religie în școli mai ales de la vârsta asta când copilul ia de bun absolut tot ce i se spune. Dar măcar vorbiți cu copilul și cereți să asistați la câteva lecții de religie. Eu am participat de sub geam la așa ceva și îmi e milă de acești copii inocenți care erau într-o lume controlată de spirite întunecate și protejată de sfinți. Nu, nu era o oră de religie ce am auzit eu. Era pur și simplu îndoctrinare în adevăratul sens al cuvântului.
Cumva, până în acest moment, am crezut că nu e chiar atât de rău, chiar dacă eu mi-am retras copiii de la religie. Dar ce se întâmplă la anumite ore de religie este îndoctrinare din aia cu forța. E îndoctrinarea unor supuși…
Lăsați-vă copiii să crească și să decidă singuri dacă cred într-un for superior care le influențează viața, ia decizii pentru ei și îi ajută să răzbească în viață. Nu-i lăsați pe mâna unor oameni care propovăduiesc niște obiceiuri fără nicio limită de bun-simț unor copii fără apărare, fără nicio fundație care să le permită să filtreze informația. Gândiți-vă că pe oamenii repsectivi nu-i controlează nimeni. Invățătorii se retrag din clasă la ora de religie. Îi lăsați pe mâna unui profesor/unei profesoare de religie pe care nu-l/n-o cunoașteți. Gândiți-vă cât ați studiat despre învățătorul/învățătoarea copilului vostru și câte știți despre omul care toarnă religie în mintea limpede a copiilor voștri. Gândiți-vă la asta…
Super tare ce sa zic. Mie totusi mi se pare ca s-au dus in mai rau lucrurile sincer. Eu in gimnaziu, acum aproape 20 de ani (OMFG) am avut o profa super tare de religie. Am facut fix istoria religiei, a Bisericii Romane, de astea. In afara de Tatal Nostru la inceput de ora, nimic de vaaai vine nu stiu ce inger si va vaneaza familia. Nici nu vreau sa ma gandesc cum as reactiona daca mi-ar veni pruncii cu povesti din astea acasa. Ce naiba e gresit cu oamenii astia? Chiar religia trebuie sa insemne numai frica, teroare? Unde a disparut faza aia cu Dumnezeu este iubire?
Pentru mine, orele de religie din scoala au fost fix cum zici. Am avut un profesor ce batea spre fanatism religios, desi el era o persoana fantastica, ne-a fost si profesor de matematica si diriginte, jos palaria, dar credea in povestile lui cu atata pasiune si ni le explica atat de des incat, pana la liceu, eram campion la ritualuri bisericesti. Pana la urma, eu am ajuns ateu si el calugar, dar e uimitor cat de usor de manipulat eram la varsta aia si cum credeam ca tot ce spune un adult trebuie sa fie corect. E greu sa verifici profesorii de religie, eu inca am mare respect pentru acel profesor si nu cred ca, parinte fiind, mi-as fi dat seama de puterea de spalat creiere pe care o avea. Probabil nici nu avea intentii rele, omul chiar credea cu toata fiinta lui ca povestile alea s-au intamplat.
Cu religia optionala in scoli au oferit doar iluzia alegerii. Pentru ca pun ora de religie in mijlocul orarului, pentru ca nu ofera spatiu unde sa stea copiii cand nu participa la religie asa ca sunt tinuti tot in clasa si normal ca aud si prind tot. Si apoi sa ii vad pe parinti cum explica unui copil ca nu e adevarat ce i se spune la scoala, de parca ar putea distinge intre ce i se preda la romana, matematica sau religie, pe care sa o retina si pe care sa o uite.
Iar multi care au facut religie in scoala uita ca erau la alta varsta, alt discernamant, nu 6 ani ca cei din clasa 0.
foarte bun articolul!
Am un comentariu doar, si o poveste din alta tara legata de asta.
Comentariul e referitor la materie – eu stiam ca religia e o materie si are programa. Deci, TEORETIC, ar cam trebui sa stii ce trebuie predat…
Povestea e asta: la scoala la ‘noi’ (scoala catolica), se preda religia catolica obligatoriu. Cu toate astea, in clasa sunt destui ordodocsi si musulmani. Si profu de religie n-are nimic impotriva acestui fapt. Nu cred ca i-a anatemizat in nici un fel, ba din contra – desi e prof de religie, a zis ca nu are nimic impotriva celor care il ‘vad’ altfel pe Dl. Zeu.
Imi imaginez cum ar fi la o scoala in Ro, daca doar pentru atei se face atata caz…
Acei copii sunt totuși norocoși…eu în clasa a șasea învățam despre ce s-a întâmplat la sinodul X din anul Y. Profesorul de religie ne spunea că animalele nu au suflet și că singurii oameni care vor primi adevarata mântuire sunt creștin-ortodocșii care merg în fiecare săptămână la biserică.
Da,profesorul am spus bine ce a spus dar tactica nu a fost corecta…Ceea ce ti-a spus profesorul trebuia sa iti spuna părinții!