Mă obligă soția! Pardon, nu, nu este adevărat! Mă duc pentru o lume calmă și linștită.

Mă duc de câțiva ani în același loc unde nu fac baie, nu stau la plajă și nu mănânc chestiuni care respiră apă.

Mă duc pentru mediul care-mi induce relaxare aporape totală. Mă duc pentru peisajele pe care insula le oferă dincolo de cazări mirobolante și tavernele tradiționale ce te îmbie la mâncat cu poftă.

Mă duc într-o insulă unde nu am auzit niciodată un claxon. Mă arunc într-o mulțime de oameni prietenoși care mă fac să revin în același loc în fiecare an doar prin simpla lor atitutdine și cele câteva gânduri pe care le împărtășim zilnic în conversații scurte.

Mă duc într-o insulă în care oamenii nu se încruntă pe stradă deși motive ar avea mai ales acum în pandemie.

Da, deși nu-mi place la mare, îmi place la marea lui Panos. Marea lui Panos are marele avantaj că este în afara localității. Marea lui Panos e departe de forfota serii specifică orașelor turistice. Marea lui Panos mă relaxează la cap ca nimic altceva. Mă relaxează fără să mă oblige nimeni să mă bronzez sau să-mi răcoresc trupul în apa caldă și sărată a mării Egee. Marea lui Panos este pur și simplu terapie pentru capul meu.

O să-mi fie dor de plimbările pe jos pe coclauri de la ora 6 dimineața (poze aici), de aia nu am ezitat nici măcar o secundă să spun “da” când m-a-ntrebat soția dacă vrem să mai stăm două zile. Deși aparent nu am nicio activitate specifică standardului unui concediu de succes la mare, relaxarea care mă lovește în câteva zile de lenevit și plimbat pe insulă este ca un drog. Am ajuns din starea “aș mai dormi un pic” în starea “abia aștept să mă trezesc înainte de răsărit să mă plimb două ore pe cărări”.

Ah, mi-am amintit și de această filmare din 2018 din dronă. Asta ca să vedem cum arată marea lui Panos în comparație cu Costineștiul zilelor noastre.