Dacă e de bine, spune-le prietenilor. Un mesaj de pe lista de prețuri dintr-un restaurant din Norvegia.
Un mesaj care poate ar trebui să-l înțelegem cu toții. Și noi consumatorii și și voi corporațiile.
Un mesaj simplu care ne transmute că word of mouth este cea mai bună metodă de vânzare și că problemele pot fi rezolvate dacă le comunici.
Un mesaj pentru cei care se apucă să scrie urât despre blonda de la casierie că nu e în stare să facă nu știu ce. Vă spun un secret… ea nu este pusă acolo să rezolve problemele. 🙂
Un mesaj care ne spune simplu să ne plângem direct la ei dacă avem o problemă. E mai bine pentru toată lumea. Compania despre care ați scris urât la gazetă o să vă rezolve problema punctuală și nu vă va îndrăgi brusc după aia. N-o să beneficiați de nimic în plus. Poate doar mai multe hit-uri pe blog că articolele de acest gen au succes. 🙂
Vremea articolelor de tip hater a trecut. E drept că există și câteva excepții care te duc la disperare. Cazuri în care ai făcut tot ce ai putut ca și consumator. Exemplul meu personal este RDS-ul.
Ce veau eu să transmit este că măcar să încercăm să escaladăm problema în cadrul companiei respective. Multe au deja conturi pe facebook și twitter și sunt foarte active.
Ce veau eu să transmit pentru companii este să asculte de public. Ignorarea clientului nu face bine acum când în social media un mesaj negativ se împrăștie instantaneu și poate să vă afecteze rău… rău de tot.
ba, du-te de aici cu norvegia ta …
da-i ma incolo, tu nu vezi ca isi pun bombe singuri si se impusca pe acolo?
adica sa fim seriosi, cand EU zbieram cacatul asta la conferinte cu firme si alte tampenii lumea zicea ca aberez, ca nu e realist, acu vi tu cu poza … nu e realista poza, ce se vede mai sus nu exista … iti zic eu 🙂
/me hater 😛
mai avem mult pana acolo.
si o chestie pe care am citit-o de mai mult timp, dar care imi revine constant in minte:
„Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee: Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare.
In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la serviciu…
In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
– Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de intrare…..
Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
– Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?
Imaginati-va ce fata am facut… Si acest lucru a fost suficient ca sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.”
(autorul este un imigrant mexican in Suedia)
(si) de aici (la un search rapid pe google)
Afisul este bine gandit, am citit acum ceva timp intr-o carte de-a lui Philip Kotler ca un client multumit imparte acest lucru la alti 3 oameni, insa unul nemultumit raspandeste vorba ca treaba e nasoala altor 11 oameni.