Mă sună contabila să-mi spună că trebuie neapărat să-mi fac cont astăzi că după aia plec în concediu și deadline-ul de depunere a declarației este pe 16 iulie și n-o să fiu în țară.

Cu panica în suflet mă înscriu la ei pe site și selectez opțiunea de activare la ghișeu pentru că nu am niciun document de la ANAF cu care să mă autentific și să dovedesc că eu sunt eu.

Contabila îmi spune că pot să mă duc la orice sediu din zona mea și totul durează foarte puțin.

Mă reped la mașină cu dovada înscrierii în dinți. Dovada că m-am înscris online.

În fața instituției pe alee o doamnă parcase în mijlocul drumului. Aștepta ceva. În spatele ei se formase o coloană de cetățeni în autoturisme care-i adresau politicos semnale acustice din sufletul lor de cetățeni model.

După ce doamna de la volan a rezolvat problema prin ignorarea noastră, am reușit să mă strecor cu oglinzile pliate și să găsec un loc de parcare la 5 metri în fața ei.

Mă reped la ghișeu și îi povestesc doamnei că trebuie să-mi aprobe rapid contul în spațiul privat virtual pentru că vreau să mai  dau niște bani la stat că mi se pare că partidul nu prea mai are ce să investească în Costa Rica.

Doamna, foarte politicoasă, îmi spune că mă aflu la direcția de taxe și impozite și că ce caut eu este ANAF-ul.

Îi răspund cu un zâmbet amar că nu fac diferența și că pentru mine sunt doar unii care colectează niște taxe de protecție. Noi plătim și ei ne lasă-n pace. Pentru că nu poți să-i zici impozit că ăla e pentru investiții…

Mă întorc la mașină. Doamna care bloca strada în continuare asculta liniștită corul de calxoane acompaniat în acest moment și de niște adresări absolut politicoase a șoferilor care ieșiseră din mașină.

Mă duc la sediul ANAF cel mai apropiat.

După 5 minute de învârtit, găsesc o bucată de trotuar cu doar două gropi sub 10 cm un loc de parcare și mă reped în instituție.

Mă strecor la intrare prin coada de la containerul din curtea insituției pe care scrie Xerox.

Mă duc la infokiosk, selectez și eu opțiunea care semăna cel mai mult cu „birou de informații” și primesc un bon pe care scrie că trebuiue să mă prezint la ghișeul 8 și că mai am 37 de persoane în fața mea.

Surpriza emisiunii a fost că ghișeul nr. 8 nu există. Pur și simplu erau la rând ghișeele 5, 6, 7, 9, 10, 11…

După ce citesc toate anunțurile inutile, reușesc să-l prind pe paznic să-mi povestească în ce menu găsesc pe infokiosk chestiunea cu spațiu privat virtual. (apropos: asistență contribuabili -> spațiu privat virtual)

Mă reped la biroul respectiv și o domnișoară foarte drăguță îmi povestește că dacă citeam pe hârtia din mâna mea scria că am nevoie și de copie după cartea de identitate. Moment în care mă lovește o amintire cu coada din curte de la containerul pe care scrie XEROX.

Mă întorc în curte și observ că coada era  în aceeași poziție cum am lăsat-o când am intrat.

Mă reped la mașină și fug către birou să fac rapid o copie.

Pe drum mai pierd câteva minute bune în spatele unei procesiuni mortuare de mașini de școală conduse de o mașină de examen. Într-o zonă cu linie continuă, desigur.

Depășesc în sfârșit, ajung la birou, fac copie și mă întorc.

La colțul străzii o mașină de școală semnalizează stânga. Ba nu. Se răzgândește. Semnalizează dreapta. Observ în oglinda mașinii de școală un umăr gol pe care se revarsă o șuviță blondă.

Pe drum mă întâlnesc cu procesiunea de mașini de școală pe contrasens. În spatele lor o coadă de vreo 20 de mașini.

Mă întorc și ca prin minune găsesc aceeași bucată de trotuar același loc de parcare.

Intru în insituție plin de pasiune și de siguranță. Știam ce am de făcut. Eram stăpânul procedurilor ANAF. Nimic nu putea să-mi stea în cale. Aveam la mine copie după buletin. O singură strângere de inimă aveam. Dosar cu șină? Oare doamna mi-a zis și de dosar cu șină? Poate nu am fost atent și acestă informație s-a strecurat ca vântul pe lângă șuvițele mele.

Mă strecor prin coada de la Xerox. Mă salut politicos cu persoanele de la coadă. Deja eram prieteni. Era a treia oară când ne vedeam în decurs de o oră.

Mă reped la infokiosk și mă blochez într-o coloană de 10 oameni. Era coadă la ridicat bonuri…

După încă 10 minute părăsesc insituția triumfător și cu promisiunea că voi primi pe mail instrucțiuni de activare a contului.

Vedeți? Nu a fost greu deloc! Simplu ca „bună ziua!”.



Ce mai cauta lumea pe google (lista generata automat):
  • anaf cu intru in contul meu anaf
  • contu meu anaf