E copilăria lui, nu e copilăria ta

În primul rând, așa cum specifică și Vasilescu aici, nu l-am obligat să citească cărțile copilăriei mele. Da, au avut un impact major asupra dezvoltării mele și în partea cu integrarea în societate. Dar au avut la vremea de atunci. Alte informații ne lovesc pe noi în ziua de azi, societatea s-a schimbat, mentalitățile sunt altfel și poveștile ceva mai complexe și fantezia e la cu un totul alt nivel. Da, i-am cumpărat cărțile copilăriei lui și asta a ajutat mult. Da, a citit și Cireșarii câțiva ani mai târziu și a fost trist că s-a terminat povestea în volumul 5, dar avea deja interesul pentru cărți deja deschis la maxim și vârsta adecvată.

Imaginația și la ce o folosim

I-am povestit, în mai multe episoade, că și creierul este un organ care trebuie antrenat și menținut. Dincolo de exercițiile de logică, matematică sau orice altceva ce ne face creierul să transpire, imaginația este unul dintre cele mai puternice antrenamente. Citești și creierul tău pune în scenă, ca la teatru, povestea și personajele. Creierul tău este inspirat de cuvintele înșiruite pe hârtie și își construiește porpriul film în care te pierzi și dacă acțiunea este antrenantă sau interesantă pentru mintea ta, ajungi să devorezi cărți pe bandă rulantă. I-am povestit cum imaginația mea m-a ajutat foarte mult în cariera de programator, cum îmi imaginam rezolvarea și inventam algoritmi pe care îi descopeream câțiva ani mai târziu în cărțile de specialitate.

I-am povestit că succesul în viață este asigurat în mare parte și de un creier antrenat. Oamenii deștepți au mai multe opțiuni și dacă amesteci asta cu un pic de noroc succesul este garantat.

Pe scurt: citești -> antrenezi creierul -> vei fi un om deștept. Ăsta a fost șutul în fund care a demarat toată povestea cu cititul.

Menținerea interesului

L-am văzut și abandonând cititul câteva zile la rând. Îmi spunea că nu are chef. Am realizat de fapt că nu îi plăcea cartea respectivă sau povestea nu-l atrăgea sau era vârsta greșită pentru a citi acea carte. L-am încurajat să schimbe cartea de câte ori se simțea așa. În timp și-a format singur acest reflex și știe exact ce-i place sau nu, ce tip de acțiune preferă sau limitele fanteziei până la care se poate duce un text pe placul lui.

Literatură obligatorie

Recunosc că eu mi-am exprimat părerea mea sinceră față de lectura obligatorie plină de cărți ușor învechite și moștenită fără control din altă eră, dar i-am și povestit că astea sunt standardele cu care este evaluat de societate și că trebuie să treacă și prin acest supliciu. Spre surprinderea mea, unele cărți le-a citit chiar cu plăcere. Pe celalte, la sugestia mea, le-a citi ca pe un ziar, ca pe un articol informativ pentru a le înțelege și a extrage esențialul ce-i va servi pe viitor în diverse evaluări sau examene.

Înveți lucruri noi

Da, e bine să te legi și de experiențele tale din viață și să-i povestești cum ai învățat tu lucruri din cărți și că dincolo de poveste, de multe ori, înveți și despre locuri noi, obiceiuri, istoria diverselor țări și alte chestiuni utile și practice care te vor ajuta în viitor. E o metodă plăcută de a acumula informații utile și de a afla răspunsul la o groază de întrebări generate de imaginația proprie sau de exepriențele de zi cu zi

Părinți fericiți

Da, suntem niște părinți fericiți acum că nu-l mai putem opri din citit. Da, e foarte mișto și sperăm ca rețeta să funcționeze și cu cel mic care vine din urmă mâncând alfabetul la clasa pregătitoare.