Așa zice Anne că nu am ce căuta ca bărbat în România.

Nu mă potrivesc cu aproape nimic din ce zice ea:

1. Un corp frumos. În tinerețe mă potriveam cu această cerință, aveam 70 de kilograme, plete și jucam extremă stânga la handbal. Problema e că locuiam cu părinții deci nu se pune. 🙂

2. Să fiu umblat prin biblioteci. Presupun că alergatul prin biblioteci după niște vize care să certifice faptul că nu am cărți împrumutate nu se pune. Și dacă vă mai spun că ascult trei audiobooks pe lună e și mai nasol. Mai bine nu vă spun pentru că, nu-i așa, o carte trebuie simțită, răsfoită și mirosită. 🙂

Recunosc că în tinerețe am reușit să citesc chiar două pagini din Dostoievski. Era la impuse, voiam să cuceresc o gagică. 🙂

3. Să știu să dansez. Aici m-a prins. Știu să dansez dar mă las greu convins. Nu știu dacă mă potrivesc nici aici. 🙂

4. Să realizez că nu sunt gay. Aici sunt convins că nu sunt deci mă potrivesc.

5. Să nu stau cu părinții și să am o casă a mea. În tinerețe stăteam într-o garsonieră în proprietatea părinților mei, deci nu putem spune că eram realizat. Acum stau într-un apartament cumpărat în zeci de rate de la BCR și pentru care o să plătesc până după pensie. Am 37 de ani și nu am un apartament al meu. Nici aici nu mă potrivesc. 🙂

6. Să știu să organizez o cină romantică. În general am preferat să le scot în locuri romantice, să le duc la restaurante drăguțe și să le plimb romantic prin țară/lume, pe malul lacului/străduțe înverzite și înflorite etc. Nu știu să organizez o cină romantică. Nu știu să gătesc romantic. Nu mă pricep să aleg un vin bun. Nici aici nu mă potrivesc.

În concluzie, singurul punct este ăla cu faptul că realizez că nu sunt gay. Nu cred că mă calific pentru un bărbat din România. 🙂

Am plecat! V-am pupat pe portofel! 🙂

PS Anne îmi e prietenă. Acest articol este un pamflet și atât. 🙂