Ieri am scris pe blog și am influențat simultan două magazine online să-mi înapoieze banii după aproape două luni în care m-au ignorat.
Nu știu unde o să ajungem cu traficul ăsta.
Tocmai am văzut un nenorocit, o scursură a societății, un nemernic de stâlp de parcare lovind nemilos Smart-ul unei domnișoare în timp ce executa regulamentar o parcare laterală. Vă zic, nu mai există respect pe lumea asta!
Ne ferim să facem plăti pe internet de frică să nu ne cloneze cineva cardurile bancare,
dar când ni le clonăm singuri pe telefoane și ceasuri deștepte nu avem nicio problemă și ni se pare cool. 🙂
Ca să ne dăm seama de valoarea postărilor online,
cel mai consumat tip de conținut a ajuns cel care dispare singur în 24 de ore (stories). Adică ceva care nu merită să rămână online și care aprinde poate un beculeț, poate un gând, pentru o milisecundă în mintea celui care consumă acel conținut. Poate un „wow” scurt sau un „I hate you” sau o ridicare din sprâncene, dar cam atât. Conținut care nu mai spune o poveste și nu stârnește în niciun fel imaginația. Diapozitive, multe diapozitive care contribuie la starea de letargie pe care și-o dorește cu ardoare creierul nostru. Creier care alege, în mod natural, calea de minimă rezistență spre relaxare sau ce crede el că e relaxare.
O dată pe zi văd un nesimțit care depășește coloana și care stă să-i explice, de la înălțimea SUV-ului, polițistului din intersecție că el nu a greșit cu nimic.
O dată la două zile văd un nesimțit care nu oprește la semnele polițistului din intersecție și singura reacție a acestuia este să se ia cu mâinile de cap.
O dată la trei zile văd câte o mașină oprită, un polițist care completează un proces verbal și încă doi prieteni ai șoferului care filmează cu telefoanele mobile sfidător în nasul polițistului.
O dată la patru zile văd câte un nesimțit care înjură polițistul și pleacă fără să pățească nimic.
O dată la cinci zile mă gândesc în ce hal a ajuns această instituție din punct de vedere respect din cel mai simplu motiv: nu-și fac treaba pentru care sunt plătiți să o facă.
O dată la șase zile mă îngrozesc de câtă lipsă de respect există în România față de lege pentru că nu mai există o instituție care să o impună. Și nu mă refer doar la trafic.
O dată la șapte zile mă gândesc la ăilalți care nu știu decât să dea cu gaze la ordinul partidului.
Și gata săptămâna.
Cap de duș cu termometru n-ați mai avut până acum! Recunoașteți!

În fiecare an mă bucur de faptul că marii producători de telefoane mobile scot pe piață o cameră și mai performantă față de anul anterior.
Vă dați seama? În fiecare an pozele mele din supermarket (trimise soției cu textul „astea-s bune?”) vor fi din ce în ce mai șmechere!
Vrei să induci panica în rândul cetățenilor de pe stradă?
Este foarte simplu! Trebuie doar să te plimbi cu un clipboard în mână pe trotuar fără o destinație anume. Cei din jur au senzația că faci un sondaj sau vrei să le ceri o donație. Este genial să-i vezi cum te ocolesc larg. Am reușit chiar să bag în sperieți și niște muncitori care săpau la o groapă care era pe lângă șantierul unde lucrau ei.