Articole din categoria: Pe scurt

Nu prea avea loc. Nu prea avea loc de mașina mea.

– Ați parcat cam strâmb! îmi aruncă domnul o privire cruntă.

– V-ați gândit că poate erau și alte mașini când am parcat eu? Și poate că am parcat în funcție de cum erau celelalte parcate pentru că doar așa aveam loc?

– Ah! Iertare! Nu m-am gândit. Să aveți o zi minunată!

– Și dumneavoastră!
Nu, nu erau alte mașini când am parcat eu. De fapt nu mai era nici o altă mașină în toată parcarea. 🙂

Notă pentru cârcotași: nu vă imaginați că după 5 minute cât am stat eu la Mega era plină parcarea. Erau trei mașini în total și 7 locuri libere. S-a ambiționat sa parcheze pe locul ăla că era aproape de intrare. Și eu eram parcat strâmb în sensul că una dintre roți atingerea o dungă albă, dar eram între linii. Nu parchez niciodată aiurea. Ever!

Pentru că nu avem o boală cronică, nu avem în familie rude cu boli cronice și nu avem copii cu alergii, am fost selectați pentru a deveni parte din statistica zilnică Biziday ce va urma și vom face parte din comitetul de întâmpinare al noilor tulpini.

Ne vom trimite copilul într-o comunitate de 30 de copii, fără distanțare și ne vom uni destinele cu alte 29 de familii despre care nu știm absolut nimic. Ne vom juca viețile la loterie în speranța că poate n-o să câștigăm chiar lozul cel mare și poate, cu puțin noroc, nici sechele nasoale n-o să avem.

Și nu, nu mă poate convinge nimeni că n-o să ne îmbolnăvim, că n-o să se îmbolnăvească copiii, că n-o să murim, că n-o să rămânem cu sechele sau n-o să ne încălzim într-un foc printr-un spital. Nu-mi poate garanta nimeni că vom avea o formă ușoară. Am fost selectați să ne alăturăm altor 29 de familii și să așteptăm cuminți în fața frontului să ne lovească tulpinile noi.

Cum am citit undeva, dl. ministru încearcă să adapteze pandemia la condițiile din școli și nu invers, cum e și firesc, școlile la nivelul pandemiei. Este un spectacol sinistru tot ce se întâmplă zilele astea. Distanțare atât cât permite spațiul, ne anuță el DSP-ul în 48 de ore dacă e vreun caz la noi la școală și favorita mea: părinții care vor asigura un triaj simptomatic înainte de a trimite copilul la școală. Cel mai mare bullshit ever!

Și toate astea doar pentru că avem copil în școala primară. De ce noi? De ce nu toată lumea? Cu ce suntem noi mai cu moț să fim trimiși singuri în fața liniilor inamice? Nu eram egali în drepturi? Doar pentru că avem un copil de 8 ani? Ăsta este norocul nostru? Haideți să ne întâlnim la cinema și să stăm câte doi în băncuțe 4 ore dacă e așa safe. Toată lumea, că e democrație…

În acest moment nu mai am absolut nicio alternativă de a ține copilul acasă să facă în continuare școală online alături de cei care au adeverințe medicale. Mă simt condamnat și neputincios. Mai avem un pic până la vaccin dar marele ministru al aroganței a decis că n-are rost să mai așteptăm.

Să nu-ți vină acum să te duci la Șoșoacă să o rogi să te pună în legătură cu doctorița ei care dă adeverințe pe sub mână? Acum că dl. Cîmpeanu, mare strateg, mă obligă să îmi dau jos chiloții în fața virusului după ce m-am izolat și protejat atâta vreme?

LINK

Na, acum eu sunt d-ăla care nu s-a îmbolnăvit și a stat izolat ca să se ferească și nici nu ar vrea să ia virusul infam acum în ceasul al 12-lea când suntem atât de aproape de vaccin.

Da, sunt un părinte d-ăla nașpa căruia i se pare că școala online funcționează, chiar dacă nu la capacitate maximă, dar cumva prefer așa până vine vaccinul, prefer să mă feresc și să-i feresc pe cei apropiați de un sejur la spital.

Eu acum ce alternativă am? Practic societatea m-a condamnat, contrar eforturilor mele de a ține pandemia în frâu, m-a condamnat la posibilitatea destul de mare să mă infectez cu noile tulpini de virus care stau la coadă în vamă. Și asta pe baza unui singur criteriu: am unul dintre copii în clasă primară. Singura mea vină este că nu l-am făcut mai repede sau mai târziu. Acum eram boier.

Am eu vreo șansă să ripostez? Treaba cu „nu vreau să mă îmbolnăvesc și să mă expun până mă vaccinez” nu este prevăzută de lege.

– restaurantele trebuie să aibă un grad maxim de ocupare de 30% ca să funcționeze în condiții de siguranță

– clasele cu 32 de elevi în 35 de metri pătrați timp de 4 ore sunt ok, nu-i niciun pericol

Uite o idee genială pentru patronii de „terase” din Herăstrău, se transformă în școli private și țin lecții până noaptea târziu pentru ăia studioși.

Nu ai avut simptome sau a fost așa ca o răceală ușoară de vară la umbra unui plop pe faleza mării negre.

Dar nu toți suntem la fel. Nu toți avem același ADN (din fericire) și reacțiile la virus pot fi diferite. Nu, faptul că la tine n-a fost o problemă nu înseamnă ca și restul populației va avea aceleași manifestări. Nu, îndemnurile tale de a ne relaxa și de a nu respecta niște reguli simple, îndemnuri bazate pe experiența proprie nu fac niciun bine.

Îndemnurile tale și a celor ca tine le-a urmat și Bogdan Stanoevici înainte să se îmbolnăvească și să părăsească lumea asta pandemica. Îndemnurile și exemplele tale le-au urmat mii de oameni care se înghesuie acum prin spitale și fac coadă la paturile de la ATI.

Mă bucur ca ai avut covid și a fost ușor, dar asta nu înseamnă că va fi la fel pentru toata lumea. Lasă-ne să ne protejăm și să avem grijă de cei din jurul nostru. Pentru noi este important chiar dacă ție nu-ți pasă. Mii de tragedii s-au întâmplat pentru că tu ai propovăduit relaxarea pe baza unei experiențe proprii.

LINK

LINK

– Tu faci școală azi? îl întreabă copilul cel mic pe cel mare.

– Mda! zice copilul cel mare.

– Nasol, eu nu fac azi! îl „compătimește” cel mic.

În acest moment simt nevoia să intervin cu un sfat părintesc de mare valoare:

– Nu! Nu e frumos să zici așa! Te întorci către el, îl privești în ochi și spui tare și răspicat: „sacăăăăr!” (n.a. de la sucker)