În spiritul articolului anterior cu punga ce simulează mucegaiul pe felia de pâine astăzi ne ocupăm de partea cu lichidele din viața noastră. Este exact aceeași problemă. Folosim cana noastră de acasă primită de la iubit/iubită și o lăsăm în bucătărie lângă automatul de cafea/ceai. A doua zi de dimineață un coleg/o colegă drăguț/ă o folosește pentru că așa crede el/ea de cuviință sau pentru că îți vrea binele sau pentru că e prea adormit/ă să vadă inscripția cu Răzvan de pe ea sau imprimeul cu poza gagicii care nu e a lui/ei.
Pentru acest tip de problemă există cana cu dop. Are o gaură la bază și un dop detașabil ce poate fi ținut în buzunar. Moment în care cana devine inutilizabilă. Când terminăm de băut scoatem dopul, îl punem bine și lăsăm cana la dispoziția oricui.


Ce e mișto este că se pot și murdări cu late-ul de la automat care va curge cu presiune direct pe îmbrăcămintea proaspăt călcată și apretată pentru întâlnirea/interviul din ziua respectivă. Răzbunarea e dulce :)… de la zahărul din cafea.

Există și riscul ca un binevoitor să o arunce că tot e găurită și n-o folosește nimeni. Dar tot avem satisfacția ca n-a pus nimeni boticul pe ea.

Mai multe detalii aici.

O dimineață minunată să aveți! 🙂
Răzvan