Îi mulțumesc doamnei învățătoare pentru că m-a îndrumat în viață și mi-a arătat cum să desenez bastonașe și liniuțe înclinate. Dar tot pe această cale vreau să-i mulțumesc pentru tabăra de la Sovata. Pentru că mi-a luat din prima zi toți banii de buzunar care-i aveam la mine. Pentru că m-a dus pe lacul Ursu și acolo copil fiind am scăpat cheia de la cameră în lac. Pentru că idioții ăia au zis că tre’ să schimbe yala cu totul și că costă exact cei 45 de lei care-i aveam eu la mine. Pentru că ea m-a pus să plătesc și pentru că ei au venit cu cheia de rezervă. Pentru că m-am „bucurat” de câte ori colegii mei își cumpărau vată de zahăr și eu salivam :).

Copilul meu nu va trece prin ce am trecut eu :). În primul rând că o voi fugări pe doamna învățătoare până îi cumpără vată de zahăr în fiecare zi pentru tot restul vieții și în al doilea rând că va avea un breloc special de la mine.

Brelocul este în genul trupelor speciale. La contact cu apa umflă un balon și aprinde un led și rămâne la suprafață. Și stă așa la suprafață cel puțin 24 de ore și poate susține până la 1 kg. Timp suficient să găsim cheile și să ne păstrăm banii pentru vata de zahăr.

Mai multe detalii aici.

Vă dați seama ce poftă aveam eu de vată de zahăr de mai țin minte povestea asta din clasa a 3-a?

Răzvan