Cum ar fi fost aventurile cireșarilor în zilele noastre? Părerea mea că de dimensiunea unui tabloid. Multe din problemele și aventurile lor ar fi fost rezolvate în mult mai scurt timp. Stația morse de emisie recepție ar fi fost înlocuită de niște walkie talkie cu baterii reîncărcabile de la soare. Castelul fetei în alb și-ar fi relevat secretele cu google maps. Barca mult râvnită de cireșari ar fi fost cu motoraș electric iar Ursu și-ar fi etalat talentul într-o sală de fitness. Iar multe din dilemele lor ar fi fost rezolvate de google direct de pe telefonul mobil.

Este destul de greu să scrii un roman de aventuri în zilele noastre. Tehnologia ne face să descoperim totul mai ușor și mai mult de atât ne ajută să ne planificăm totul în avans. Nu mai există sentimentul de a ne arunca în necunoscut. Desigur există oricând varianta să te duci într-o țară unde tehnologia nu a pătruns și unde poți foarte ușor să te pierzi. Dar până și acolo excursiile sunt organizate de așa numiții fixeri. Nu mai sunt locuri de descoperit. Există doar locuri de cucerit. Să urcăm Everestul de exemplu. Este un vis o minune. Dar din câte văd eu la televizor totul este extrem de organizat. Există totul clar definit. De unde iei șerpași, unde se instalează bazele, cum să folosești oxigenul etc. Nu e ceva nou de descoperit. Este doar o dovedire a capacităților fizice și o utilizare a noilor descoperiri tehnologice în domeniu. Spun toate astea cu tot respectul cuvenit. Eu n-aș fi în stare de așa ceva. Este o muncă enormă și probabil că satisfacțiile sunt pe măsură.

Bine! Nu mă înțelegeți greșit. Eu sunt acela care se bucură că poate să planifice totul în avans. Mă refer aici la cazare și transport. Singura aventură care o practic este descoperirea orașului cu GPS-ul în mână. Am obiceiul să mă plimb pe jos și să „simt” forfota orașului. Și nu neapărat în zonele turistice. Este mult mai interesant.

În ziua de azi castelele se vizitează prin intrarea din față, pe bază de bilet și cu pliantul în mână. Și aventura este limitată la punctele A, B și Z predefinite de organizatori. Nu tu un culoar secret, nu tu trepte false sau buzdugane care cad din tavan. Cu toate astea una din cele mai mișto excursii la care am participat a fost pe Valea Loarei. Oricât de turistică ar fi zona parcă nu este atât de aglomerat ca la Roma sau Paris. Și zona este de vis.

Pornisem acest articol în ideea de a vă prezenta câteva jucării de copii. Dar nu vreau să stric ce am construit mai sus :). Mă opresc aici.

Probabil că atunci când fiul meu va citi Cireșarii mă va întreba de ce nu și-au luat telefoanele cu ei… asta dacă va citi 🙂

Răzvan