Păi da, am intrat în Diverta pentru că băiatul meu vroia o jucărie. În fugă la casierie am mai adăugat la cumpărături o cola și un pachet de gumă de mestecat. Copilul plângea că vroia jucăria, tanti de la casă nu reușea să scaneze iar mama lui (adică fosta mea prietenă) mai avea un pic și o bătea.

Buun. rezolv problema, iau jucăria și o plasez strategic copilului și îl expdediez cu mama lui afară din magazin. Și aștept și fata de la casieri scanează guma de mestecat și scanează și se duce la raft și scanează și se duce la raft și într-un final îmi spune 64,69 lei. Plătesc repede să nu se răzgândească și plec. Asta după clasicul: ”îmi cer scuze dar nu am 30 de bani să vă dau rest”. Și plec. Și după 100 de metri îmi deschid tacticos cola de 4 lei și mă gândesc să bag și o gumă. Moment în care realizez. Pe ce am dat 650.000 lei vechi? Pe o mașinuță de 5 cm, o cola și o gumă de mestecat?

Mă uit pe bon și-mi dau seama că am cumpărat cea mai scumpă gumă de mestecat din Mall. Un pachețel de 279.000 lei vechi!

Deși copilul ne spunea altceva, mă-ntorc. Și să vezi surpriză! Zice tanti de la casă: ”vaaaaai 300.000 lei o gumă? … nu se poate! nici n-am observat! dați-mi să verific! Da așa e… e ceva greșit!”

Adică eu sunt prost! Adică toate mișcările alea între casierie și raft (cu guma-n mână!) pe care le-a făcut când mi-a vândut guma nu aveau legătură cu prețul care-i apărea pe ecran când o scana. Și nu înțeleg ce câștiga? Își făcea target-ul? Că diferența de bani n-o putea sustrage din casă pentru că-mi emisese bon fiscal pe toată suma.

Știu că viața ei este mizeră și este tratată ca un sclav. Dar dacă îți tratezi clienții așa cum te simți o să ajungi și mai jos.

Dragi vânzători și vânzătoare, sictiriți și sictirite, încruntați și încruntate! Clientul ăla pe care-l tratați voi cu spatele cumpără produse de la voi ca să-l îmbogățească pe patronul ăla pe care-l urâți din suflet dar și pentru a vă plăti vouă salariile. Dacă nu ne mai aveți nici voi n-o să mai aveți bani de mâncare. Este o logică simplă. Iar atunci când veți fi date afară veți spune: ”dar ce-am făcut?”. Păi uite asta ai făcut. Mi-ai vândut mie o gumă cu 300.000 lei și ți-ai bătut joc în mod conștient de mine (clientul). Ai văzut clar că ceva nu e în regulă și ai preferat să-ncerci să vezi că poate ține. Și a ținut pentru că mă grăbeam și ți-a luat 5 minute să-mi încasezi banii. Și ăsta tot un tratament de doi lei se cheamă.

PS Ca să nu vă speriați prea tare, expresia ”fosta mea prietenă” înseamnă ”actuala mea soție”. 🙂