Am făcut un experiment. Într-o zi dl. Zafiu m-a întrebat de ce nu ascult radio. N-am știut să-i răspund pe loc. De atunci, din acea zi, în fiecare dimineață îi ascult pe Petreanu și pe Zafiu în drumul meu către școală. Foarte mișto și vă recomand. Petreanu reușește, deși are aceleași subiecte ca pe blog, reușește să le prezinte într-un mod mai puțin deprimant și ajung chiar să râd de unul singur la volan la rubrica „Republica fantastică România” chiar dacă povestea depășește orice dramă lacrimogenă. 🙂
Anyway. Mă enervează rău reclama. Mă enervează că e gândită pentru publicul larg, mă enervează că nu are pic de subtilitate, mă enervează că nu-ți stârnește imaginația și că mesajul nu este pentru mine. Am un IQ, am niște cunoștințe acumulate de-a lungul vieții și mă lovesc în fiecare dimineață de niște anticoncepționale care îngrașă, ceva cu sânge și „la calot activ” (atât am reținut), dedeman îmi oferă copaci fructiferi pentru balconul meu probabil, halate de la farmacia Dona și o italiancă care vorbește prost românește și care nu știu dacă-mi vinde paste sau benzină OMV. Toate astea prezentate într-un mod agresiv, cu un mesaj direct și pus pe repeat ca să-mi intre adânc în creier. Îmi vine în momentele alea să-mi smulg radioul și să-l arunc pe geam, în fața unui tramvai ca să se împrăștie în o mie de zări ca să nu se mai chinuie. În fiecare dimineață aceleași mesaje și aceleași voci insinuante care îmi zgârie auzul. Am ajuns la o combinație între muzica de pe iPhone și intervențiile celor doi. Știu că dacă ajung la piața Montreal trebuie să comut înapoi pe radio și pe la Cașin să mut pe aux. E o întreagă muncă de DJ pe care trebuie să o prestez la volan. 🙂
Practic moartea audienței radiourilor este publicitatea repetată de proastă calitate. Măcar pe internet sunt targetat, iar pe site-urile pe care intru nu sunt lovit în față cu aceleași mesaje. Reclama este undeva pe margine și dacă ceva îmi atrage atenția mă uit. Nu sunt agresat pe repeat, audio, cu același mesaj oră de oră.
Dar, din păcate, nu există soluție. Ne-am obișnuit ca media să fie moca pentru consumator. Ne-am obișnuit să nu plătim pentru consumul de informație sau pentru distracție. Singura sursă de venit pentru producătorii de conținut rămâne publicitatea de proastă calitate.
Norocul Europa FM sunt cei doi care reușesc cumva să mă înveselească în fiecare dimineață. Adică ăștia doi din colțuri 🙂 :

Am încercat. Chiar am încercat sa ascult Europa FM. Nada, nimic, zero, niente. Nu pot, nu ma „atinge” cu nimic. Dar NIMIC!
Dimineata sunt groaznice radiourile. Toate. Eu stau aprox 15 min in masina. Problema e ca intotdeauna nimeresc publicitate (intre 5 si 10 minute) plus vorbaria prezentatorilor astfel ca ajung la lucru fara sa aud nici o melodie…. Dupa ora 16.00 e mai ok, mai putina publicitate, mai putina vorbarie, reusesc sa ascult 2 melodii, in zilele bune 🙂
Eu daca din greseala ajung pe radio, in maxim 10 minute trebuie sa prind 3-5 minute de reclama la medicamente. Le zic ceva de dulce si il inchid.
De ceva vreme ascult Howard Stern si mi se pare genial . Daca as sta in SUA asta ar fi singura chestie ce m-ar face sa rezist la un rush hour de 1-2 ore in drum spre serviciu .
Încercați și ceva podcast-uri. Am eu o listă aici:
https://medium.com/@AndreiTelteu/despre-podcast-uri-915d2ef473da
Unele podcast-uri au și reclama, dar e din același domeniu nișat, nu este publicitate pt mase. 😉