Respectați-mă și voi pe mine.

De o săptămână, într-o clădire de lângă biroul meu, se țin slujbe. Asta n-ar fi o problemă dacă nu s-ar ține pentru tot cartierul. Boxele sunt scoase afară și slujba este transmisă în direct la maxim. Nu aud decât un lălăit prelung și neinteligibil ca un zgomot de fond. Dacă eram pasionat de așa ceva ascultam radio Trinitas.

Nu știu la ce oră începe sau la ce oră se termină. Când ajung la birou am slujbă și când plec de la birou încă nu s-a terminat.

Vă rog eu frumos, un pic de respect pentru mine n-ar strica. Și eu respect credința celor din jur. Accept ritualurile botezului, nunții și a morții. Respect convingerile celor din jurul meu, nu intru în viața și mintea nimănui și nu judec pe nimeni în funcție de religie și zeul la care se-nchină.

Dar de aici până a-mi invada viața. De aici până am introduce slujbe și cântece bisericești pe gât cu forța mi se pare prea mult.

Toată treaba asta se-ntâmplă în spatele secției 2 de poliție. Pe ei nu-i deranjează. Propovăduirea cu forța decibelilor nu intră la tulburarea ordinii publice, nu? Dacă aș scoate niște boxe afară pe terasă și aș trata cartierul cu niște Black Sabbath sunt convins că în maxim 5 minute vecinii cu epoleți ar fi la mine la ușă cu chitanțierul gata completat.

Vă rog eu frumos, respectați-mi necredința așa cum vă respect eu credința! Respectați-mi liniștea de care am nevoie pentru a munci. Respectați-mi dreptul de a nu asculta ritualurile religioase așa cum vă respect e pe voi și cum mă supun eu acestora când este cazul. Treaba asta o fac, mă repet, din respect pentru credința celor din jurul meu.

Mulțumesc!

PS Sper că treaba asta are legătură cu sărbătorile de Paște (sau Paști că nu-mi e clar) și că se va termina după acest weekend.