Deși am zis că nu scriu despre religie pentru că e un subiect care poate naște antipatii, mi-am amintit de o fază mai veche.
Îmi povestea un coleg foarte religios cum că în perioada postului se dă acea dezlegare la pește pentru că nu este același lucru cu un animal obișnuit. Se zice că peștele nu are sufletul propriu pentru că trăiește într-un banc de pești. Cică este doar o părticică din sufletului bancului de pești. Practic nu omori un suflet pentru a-ți satisface nevoia de hrană, numa’ rupi o bucățică din acesta când servești un delicios păstrăv la găratar, păstrăv care făcea parte dintr-un banc.
Spre dezamăgirea lui, i-am explicat că pescuitul din ziua de astăzi se face cu plasa și că bancul ăla de pești este pescuit cu totul și în acest proces omori tot sufletul pentru masa ta delicioasă. L-a lăsat puțin pe gânduri…
PS Nu am nimic cu credința celor din jurulu meu, doar mi-am amintit de această discuție.
N-am mai auzit o explicatie atat de puerila de ani buni :))
Colegul tau nu era foarte religios, era doar un practicant „hardcore”. Daca era religios ar fi stiut ca e o bazaconie povestea cu bancurile. De fapt, dezlegarea la pester are mai mare legatura cu minunea pe care a facut-o Iisus in desert, cand a harnit 5000 de oameni cu 2 pesti si 5 paini.
*peste si hranit
tipul era un fel de creştin – budist :)))
Ce ne învaţă pe noi Madagascar? Că nu e bine să mănânce leul zebra, girafa, hipopotanca sau alte animale, ci numai peşte. Pentru că se ştie că peştele e o legumă, iar leul vegetarian. 🙂