După ce toți producătorii celebri de televizoare s-au aruncat să lanseze televizoare 3D, după ce s-au chinuit să aducă-n casa noastră tehnologia învechită 3D din cinematografe și după ce până la urmă trebuie să purtăm ochelari speciali ca să vedem 3D, apare o mică companie japoneză care face un televizor 3D la care te uiți pur și simplu… fără ochelari pentru 3D!
Foloesește o super tehnologie la nivel de ecran care reușește să arate imagini diferite celor doi ochi pe care-i avem. Mă repet! Fără ochelari speciali! 🙂
Video mai jos!
Nu pot să cred că marile companii nu s-au concentrat în această direcție :). Nu pot să cred că au investit milioane de parai într-o tehnologie atât de veche și nepractica! 🙂
Sunt convins că micuța companie va fi cumpărată.
Mai multe detalii aici.
aici aveti o descriere foarte buna a celor 4 tehnologii diferite pentru afisarea imaginilor 3D
http://cache.zoso.ro/uploads/sony-3d-2010/sony-3d-04.jpg
Pot afirma faptul că pornirea cercetarilor în domeniul 3D este gresita.
Tridimensionalitatea este intrinseca, naturala si indiferenta la
stereoscopie, aceasta din urma adaugând doar o componenta umana şi nu numai, folositoare mai mult în actiune, în viata de zi cu zi, accentuând efectul de volum şi mişcare . Este adevarat ca actualmente, prin mijloace sofisticate şi prin folosirea ochelarilor speciali se obtine un efect tridimensional, însa acesta este ne natural, obtinut cu mijloace relativ sofisticate, si relativ periculoase pentru sistemul vizual. Înca din 1995, fara falsa modestie, pot spune ca am gasit calea naturala,
fenomenologica, pentru a obtine imagini 3D, de pe un televizor normal.
Am pornit de la o întrebare simplă: unde este informaţia necesară
redării tridimensionale a imaginilor tridimensionale preluate de către
un aparat cu film sau electronic. Nu a fost pierdută pentru că nu este
posibil conform legilor logic acceptate, deci este acolo şi vă invit
să luaţi un film , o peliculă şi să o descompuneţi fizic, în grosime.
Veţi descoperi straturi succesive de emulsie sau de culori aşezate
într-o anumită ordine. De aceea printre altele am reuşit să vizionez
3d inclusiv filme preluate de pe asemenea suporturi.
-De ce nu a fost descoperită şi implementată metoda de către companii şi puteri în domeniu?. Răspunsul
este acesta, edificator. În toate prezentările realizării 3d actuale,
se pornea de la expresia „după cum se ştie (de unde!?),
tridimensionalitatea este intrinsecă vederii binoculare,
stereoscopice”. Cu aceasta tot ce s-ar fi putut descoperi mai departe
a fost stopat. Este o concluzie ce m-a frapat de prima dată, putând
stopa şi pe mai departe dezvoltarea corectă în cercetare şi în alte
domenii. O constatare din propria experienţă , mi-a format
părerea că studiile aprofundate, universitare, crează „ochelarii de
cal” ce nu mai permit cu uşurinţă pasul către nou. De aceea , în
facultate(Muzică), am încercat să ocolesc acele capcane ale lucrului”imuabil”, de necontestat, stabilit o dată pentru totdeauna. Mai aduc un mic exemplu în favoarea realizărilor mele, respectiv rugămintea ca dvs să faceţi un mic experiment.
Închideţi un ochi şi vedeţi rezultatul. Nu mai vedeţi tridimensional, adică nu mai vedeţi în perspectivă, în adâncime, nu mai vedeţi care obiect este mai aproape şi care mai departe?.
Dacă ar fi fost aşa, nu ar mai fi existat persone care să poată circula liber sau conduce vehicule având un singur ochi valid. Dar ele există, iar dvs, prin micul experiment mai sus prezentat,o puteţi dovedi cu siguranţă.
Cu stimă, Scurtu Sorin Izvoraş