Bine, nici nu știam că vreau.

Povestea este relativ simplă. Am ales și noi un loc liniștit din România fără terase, fără cluburi și în general fără multă lume. Asta până au venit unii care au montat două scene lângă geamul nostru și au dat un party de două nopți și l-au numit la întâmplare The Mission Dance Weekend.

Problema principală a fost că distracția a ținut și sâmbătă și duminică până la 6 dimineața! Adică dacă alegeam o zonă cu terase ăia tot închideau pe la un 12 noaptea. Așa noi n-am avut nicio opțiune decât să ascultăm bumptzi bumptzi toată noaptea incluzând în asta și răsăritul soarelui.

Acum ce să zic. Am ascultat cu plăcere o perioadă și chiar am descoperit că ROA știe să cânte și altceva decât „Ne place place place”. Mi-am pus pe listă să le caut albumele (asta daca or fi mai multe 🙂 ). Am stat să ascult spectacolul până pe la unu noaptea și n-a fost rău.

Problema secundară a fost numărul de decibeli. Ca să vă fac o introducere scurtă tehnică, 50 de decibeli reprezintă zgomotul de fond într-o casă în care se vorbește. Un aspirator la un metru de tine face un zgomot de 70 de decibeli. Un Jumbo Jet la decolare face o gălăgie de 110 decibeli. Noi aveam în casă cu geamurile deschise 90 de decibeli. Era ca și când în urechea stângă aveam un aspirator și în aia dreapta un Jumbo Jet.

Decibeli

Într-un final am încercat să ne culcăm (noi și copii noștri) și am încercat să atenuăm cât mai mult din zgomotul de afară închizând geamurile. În urma acestei operațiuni aveam doar 70 de decibeli în casă. Adică era ca și când am încerca să adormim cu un aspirator pornit la ureche acompaniat de bașii care unduiau ușor casa și de geamurile care zornăiau romantic în ritm de dans. N-a fost o experiență plăcută.

Stăteam și mă gândeam că poate am îmbătrânit și am ajuns și eu la vorba „tineretul din ziua de azi”. Nu cred că e cazul. Cred că dacă n-am fi fost cu trei copii după noi (suntem cu încă o familie) am fi fost pe plajă în fața scenei consumând Finlandia alături de Alex Negrea și favorita mea KorinaMS.

Așa am stat în casă un pic timorați să nu se trezească copii de la cei 70 de decibeli de la 7 seara până a doua zi la 6 dimineața… două nopți la rând. Și nici nu aveam vreo alternativă. Nu puteam să plecăm să dormim în altă parte și nici să dăm muzica mai încet nu puteam.

Fiind la mare am inivitat-o și pe mama să ne facă o vizită ademenind-o cu faptul că e un loc liniștit unde se poate odihni. Credeți că o să mă mai creadă vreodată când o să-i spun ceva când ea de două zile de când a venit la mare în acest loc liniștit nu a dormit deloc? 🙂

Acum, somnoros fiind, nu le doresc organizatorilor decât să le pornească aspiratoarele noaptea și să le bată ritmul Piedone în tavan. Și să nu poată să iasă din casă pentru că cineva a fugit cu cheia.

Am uitat, mi-a plăcut și Suie Paparude. 🙂