Citeam zilele trecute la Cetin despre cum nu mai avem acel respect pentru funcție și mă gândeam dacă eu m-aș fi ridicat în picioare când a apărut Dăncilă.
Și răspunsul meu interior a fost din prima „nu!”. Nu m-aș fi ridicat în picioare pentru că a intrat prim-ministrul României în încăpere. Pentru mine Dăncilă nu este prim-ministru, este doar o marionetă, un instrument, o ultimă alegere a lui Dragnea uitată în funcție în urma unui scandal politic, în urma unei condamnări.
Un om își câștigă respectul în ochii mei prin ceea ce face, prin ceea ce realizează în viață și prin munca pe care a depus-o ca să ajungă în acea funcție. Ascensiunea într-un partid ca PSD-ul se face ca în vechiul partid comunist: se pupă-n fund, se aruncă discursuri elogioase la adresa conducerii și se intră într-o rețea de pile și cunoștințe. Asta nu e muncă, e doar șmecherie și atât.
Iar puterea într-un partid ca PSD-ul nu înseamnă puterea de a schimba ceva în bine. Înseamnă puterea de a ruina vieți, înseamnă puterea de a da oameni afară din structură și de a face rău. E conducerea prin frică. Nu ești cu noi? Lasă că vezi tu! Asta este tot ce știu ei să facă. Să se organizeze în stil mafiot și să facă rău dacă ești împotriva lor. Iar omul care este acum în această funcție de prim-ministru a ajuns acolo folosind acest tip de ascensiune în structura partidului.
Așa că nu, nu am niciun fel de respect pentru prim-ministrul României din acest moment. Nu a făcut nimic pentru România, a ajuns acolo ca ultimă maimuță în coordonarea lui Dragnea și pune în continuare țara pe butuci cu promisiuni electorale și împrumuturi colosale. Nu a făcut nimic care să mă facă să mă ridic în picioare și să mă-nclin sub greutatea respectului câștigat în sufletul meu.
Salut,
Cred ca toata treaba trebuie pusa in context. Daca ai o intalnire oficiala cu Primul Ministru, cred ca trebuie sa te ridici, indiferent de cine ocupa functia. Daca ai o intalnire la partid, si vine dãncila, care intamplator e si Prin Ministru (helas), te ridici numai daca vrei.
Uite si un exemplu mai celebru, dintr-o zona sociala in care nu prea ai de ales:
https://m.youtube.com/watch?v=MTRZRRlA4sw
Din fericire încă trăim într-o democrație și am de ales între a prezenta respect față de cineva sau a-l ignora indiferent de funcție. Nu suntem ca în perioada comunismului în care trebuia să venerăm partidul și regulile din armată nu se aplică în civil.
La dancila (substantiv comun sinonim cu marioneta) se aplica asa: Respect fata de o persoana de sex feminin. Respect fata de o persoana mai in varsta. Si cu asta… acta est fabula. A intinat cu prisosinta functia de prim ministru. Si atunci sa respecti ce, faptul ca distruge, din prostie sau din slugarnicie, viitorul copiilor nostri? Nu, multumesc. Nu cred ca e cazul sa ne ploconim in fata mediocritatii si a prostiei. Nu poti disocia functia de persoana. Am vazut si eu la Cetin. El era in sala, trebuia sa multumeasca cumva invitatiei. Noi nu.
Sunt de acord ca astia de conduc azi ne-au dus in cel mai jos loc cu putinta pe scara competentei, meritocratiei, empatiei, progresului economic durabil si nu in ultimul rand, a civilizatiei de secol xxi.
Maimutze? Ar fi o jignire pt regnul primatelor sa includem in acesta exemplare gen nicolae, iordache, radulescu, dan, nicolicea, genunche, plesoianu ca sa amintim doar dintre cei mai vizibili, desi rezerva de cadre a psd e plina ochi cu astfel de rebuturi umane.
Dar cred ca este un indicator al gradului de civilizatie si al maturitatii sanatoase a unei societati ca functiile de baza ale statului sa sa bucure de respectul neconditionat al subiectilor sai (noi, populimea, cum ne autonumim), indiferent de forma de guvernamant, regat/ republica/ tribala: seful statului, al guvernului, sefii camerelor, magistratii, politia, pompierii, armata, etc.
Atentie, nu confundam cu respectul profesional sau uman, care se castiga/pastreaza/pierde, dupa performanta, ok?
In absenta acestui respect -nu discutam aici cauze punctuale sau cronice, actuale sau istorice, nu e relevant pt principiu- apare disolutia institutiilor statului si implicit, a statului.
Acest divort cu nabadai de orice forma de respect, de luare in deradere a oricarei forme de autoritate a dus si duce la deteriorarea inclusiv a relatiilior dintre membrii obisnuiti ai societatii, in viata cotidiana, cu rezultate pe care le vedem cu totii.
Respectul acesta si increderea trebuiesc restaurate cu ajutorul reformarii multora dintre aceste institutii.
Dar trebuie sa fim realisti si sa asumam ca oamenii mai pot strica, vremelnic, renumele unei functii, nu si statura sa. De aceea, respectivele institutii tb investite (si) cu respectul nostru, neconditionat.
Restul sunt chestiuni de protocol si eticheta, importante si ele, deasemenea un indicator al gradului de civilizatie si educatie tip „common sense” al unei societati.
In cazul de fata, da, se impunea ridicarea in picioare dar nu si aplauzele sau vreo manifestare de apreciere.
My 2-3 cents…
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=1053527685036576&id=100011380636787