De vreun an am reușit să-mi stăpânesc impulsurile de moment și să nu mai cumpăr pe loc orice nebunie nouă care a apărut pe piață, mai ales în primele zile când pe piața românească se găsesc de obicei la un preț de speculă.

Am promis că-mi cumpăr iPhone 7 Plus pentru că mi-a plăcut. Acum nu mai sunt atât de sigur. N-am vrut să-mi iau unul roz și nici nu m-am aruncat la primele 10 bucăți aduse de pe piața gri. Am așteptat excursia din SUA din noiembrie. Din fericire cei de la Apple stau prost cu producția și nu mai au în stoc de vreo lună Iphone 7 Plus de care vreau eu. Mi-am dat seama între timp că sunt foarte muțumit de 6S-ul meu și că nu am nevoie de acel „portrait mode” de la Iphone 7. Oricum folosesc cea mai mișto cameră din lume și nu mai fac poze cu telefonul aproape deloc.

Am vrut neapărat să-mi cumpăr un NES Classic să-mi retrăiesc copilăria. Am înnebunit toți vânzătorii pe care i-am întânit. Stocul online a fost epuizat în câteva secunde pe Amazon și în Walmart nu cred că vreo consolă d-asta a atins vreun raft. Cred că se vindeau direct din camion în spate la aprovizionare. Acum parcă mi-a mai trecut. Inițial mi se părea un super preț 60 USD pentru distracția oferită. Acum se vând la preț de speculă pe Amazon cu 130 lire. Probabil că o să cumpăr una când vor ieși din nou pe piață oficial pentru copiii mei care sunt fani filmul Pixels și vor și ei să se joace așa cum se jucau ăia în film și tatăl lor când s-au descoperit tranzistorii. 🙂

Așa cum zice Slavoj Žižek:

We don’t really want what we think we desire.