Avem nevoie de socializare și avem nevoie de pauze. Pentru participanți a fost așa ca o vacanță. Hai să mergem la București. Ne dăm cu autocarul, mai vorbim și mai bem și noi o bere. E așa ca o excursie. Mai vedem și noi lumea și mai inspirăm niște gaz de eșapament.

Pare ceva mișto și amuzant la început. Pare că ne vom distra. Asta până îți dai seama că ai făcut 8 ore cu autocarul până-n Piața Victoriei. După care urmează 5 ore de stat în picioare și de mers pe jos. Nu mai zic de frig și de ploaie. Dar am fost la manifestație. Pentru ce am protestat? Habar n-avem! Dar am mai ieșit și noi în lume pe banii sindicatului. După care ne-ntoarcem uzi, înfrigurați și obosiți la autocare pentru încă 8 ore de drum. Nu mai bine mergeam noi la un grătărel la margine de pădure? Nu era mai relaxant?

Nevoia de manifestație este prezentă și în mediul privat la nivel de media. Trebuie să avem scandal și ne trebuie știri. „Manifestanții sunt violenți” se traduce „prin jandarmii au avut un comportament agresiv”. „Niște liceeni care au chiulit de la școală” se traduce prin „foarte mulți tineri susțin…”

Nevoia de manifestație este generată. Este generată de partide și de politicieni. Vrei să-ți arăt ce pot? Păi uite că vorbesc cu băieții de la sindicat și-ți aduc hoardele în fața guvernului. Adun oștile și îți arăt că am putere!

Mă uitam la fețele manifestanților la prima oră. Cei de la Craiova erau veseli, făcuseră puțin pe drum. Cei de la Sibiu erau distruși. Cei de la Tulcea se trezeau din somn. Unii căutau deja Gara de Nord să plece acasă pentru că plouă. Vuvuzele, fluierașe și portavoci. Sunt curios cum arată acum la această oră…

Filmul cu ei la prima oră îl găsiți aici.