Țânțarul este cea mai perfidă vietate. Când eram mic îl uram. Aveam „norocul” să locuiesc într-un bloc care cred că avea crescătorie de așa ceva cu condiții perfecte de trai și hrană în permanență la dispoziție… un fel de all inclusive :). Nu puteam să dorm până nu stârpeam și ultimul țânțar din cameră. Dacă dormeam și cu altcineva în cameră pe mine mă mușcau toți :). Și pe lângă neplăcerile cauzate de înțepătură mai au și acel bâzâit enervant care te vestește că „sunt în zonă, nu m-am hotărât încă de unde mușc dar stai încordat că vin” :). Visam că prind țânțari și le tai acul sau trompa ce-o avea ei și îi las să bâzâie să moară în chinuri de foame. Sper să nu stârnesc asociațiile de protecție a animalelor. Numai la țânțari aș fi vrut să fac asta… și doar visam nu am pus niciodată în practică :).

Să ne-ntoarcem la tehnologie. Dacă există ceva pe lumea asta care m-ar trezi sigur este acest ceas care nu sună, nu cântă și nici nu vibrează… scoate doar un bâzâit subțire și enervant de țânțar. Bine, ar trebui să-mi cumpăr mai multe ceasuri de acest gen pentru că în copilărie aveam o pernă decorativă foarte uzată și o țintă de invidiat. Și în zilele noastre pot să nimeresc un coleg între ochi cu diverse jucării anti stres și asta fără să clipesc. Ceva ceva tot mi-a rămas în urma acestor traume :)… aș putea să-mi trăiesc viața prin bâlciuri câștigând obiecte din jocurile cu țintă :).

Mai multe detalii aici.
Se găsește și-n variantele sunet de cocoș și muget de vacă pentru cei care au astfel de sechele din copilărie :).

Răzvan