Știți care a fost începutul sfârșitului? Momentul ăla în care începe declinul și nimic nu-ți mai place și tot ce se-ntâmplă în jur e din ce în ce mai rău? A fost momentul în care șeful meu m-a trimis la o negociere cu următorul mesaj: „Nu le dai discount mai mult de 3%! Și așa au tarifele foarte jos negociate de anul trecut. Să nu le dai nimic în plus!”
Și s-a dus maestrul aici de față, școlit în străinătățuri pe la tot felul de training-uri scumpe, învățat de marii maeștrii negociatori, să negocieze cu o gagică, șefa de la achiziții, cunoscut fiind în piață că ea are target să obțină discount de minim 10% ca orice alt om de achiziții de la oricare altă companie. Negocierea a fost scurtă. Ea a vrut 10%, eu i-am spus că nu pot să cobor sub 3% din diverse motive de costuri, calitate a serviciilor oferite și alte chestiuni și totul s-a încheiat după 30 de minute.
Ce s-a-ntâmplat după aia? M-a chemat șefu’ la birou în weekend, m-a scos pe balcon la o țigară și mi-a explicat că am avut un comportament inadecvat și că așa ceva nu se face și că l-a sunat tipa respectivă și că s-a plâns că nu i-am dat discountul corespunzător și că am avut o atitudine necorespunzătoare și că i-a dat el din mărinimia lui 10% discount. Adică și-a bătut joc de munca mea (în general) și a venit el să rezolve problema corespunzător. N-a contat niciun pic faptul că el m-a trimis cu acel 3% în dinți. Putea foarte bine să negocieze el direct și gata.
Mi-am dat seama atunci că n-o să mai fac mulți purici în acea corporație și a fost declick-ul care m-a transformat dintr-un angajat entuziast pus pe fapte mari într-un angajat care respectă regulile, își face treaba și își înfrânează orice inițiativă.
Așa și cu Iohannis. ANAF-ul și-a făcut datoria (nu știu dacă bine sau nu) și iese tătucul la tribună și le dă peste nas că nu e bine ce au făcut. Voi credeți acum că vreun angajat ANAF mai are acum vreun chef să-și facă datoria și să inițieze anchete și să încerce să reducă evaziunea fiscală? Credeți că nu se gândesc acum că munca lor e în zadar? Că oricum vine tătucul și le dă peste nas în presă. Mai bine stau cuminți în banca lor.
Notă
Nu tratez ANAF-ul ca instituție în acest articol. Am citit în presă că DNA-ul se distrează cu ceva inspectori de pe la ANAF și sunt convins că nici la ei treaba nu este una prea roză. Mă gândesc strict la angajații ANAF care ajung cumva să nu mai fie motivați. Munca în zadar nu a făcut pe nimeni fericit de când s-a inventat munca. 🙂
Poza de aici de pe Shutterstock.
Asta vine bonus dupa valul de simpatie de asta vara cand dreptul la libera exprimare a permis afirmatii de genul „ANAF inchide buticuri pentru 3 lei” sau mai stiu eu ce motive derizorii si care ulteorior s-au dovedita fi false.
Nici angajatii din corporatii nu sunt motivati cu sefii si programele de dezvoltare pe care nu le au. De ce ar fi inspectorii ANAF altfel ? Pentru ca trebuie sa fie incorubtibili ? Aici vorbim despre niste valori intrinseci, gen cinste, corectitudine, responsabilitate care in mod normal nu se schimba oricat de demotivata ar fi persoana in cauza. Oricum, nu as vrea sa fiu in locul lor atata vreme cat nu au autoritatea si sustinerea necesara pentru a aplica legea fara partinire.
Imi pare rau ca ai trait asta. Nu cred ca aveai chimie cu seful asta
Comparatia cu iohannis e deplasata. Lasam la o parte ca nu a luat partea trustului intact, eu am citit altfel mesajul lui..
Dar daca tu, un privat, care tratezi cu alte entitati private, care ai probabil informatii din piata (si fiscala, si mass-media) poti spune cu mana pe inima ca ANAF-ul a procedat functionareste, corect si fara alta agenda in cazul asta, lasa-ma sa nu fiu de acord.
Hehe… cam prostovan seful tau avand in vedere ca a trimis mail, si ala ramane ca dovada. Eu mergeam si printam mailul, si cu foaia printata mergeam si il bagam in p*zda masii, iar daca escalada situatia la sefii superiori, aveam oricand dovada la mana. Eu lucrez intr-o firma de constructii si am ajuns sa-mi inregistrez toate convorbirile pe motiv de sefi care ma suna si imi spun sa fac ceva, dupa care nu mai recunosc. Asa cand se umfla pipota in ei, le pun inregistrarea, si se linistesc.
Nu mi-a dat mail.
Corporatie straina dar… cu reguli pamantene.