Asta este concluzia mea după ce am citit ieri pe nerăsuflate cartea Flash-uri din sens opus scrisă de Marian Godină. Da, acel polițist de la circulație cu poveștile lui amuzante de pe Facebook.
Am tot stat să mă gândesc cum să scriu recenzia și am constatat că talentul meu la materia asta este nul. Am să las doar mesajul de mai jos. Este mesajul pe care i l-am trimis lui Marian în secunda în care am terminat cartea:
Am terminat cartea. E fascinantă. Și ordinea e perfectă: începutul greu, partea mișto a vieții de polițist și în încheiere partea urâta a sistemului care dă semne de insănătoșire. Poveștile alea vesele combinate cu problemele sistemului prezentate direct dau un pic de speranță. Cartea va fi apreciată și de publicul larg și de cei care vor să se facă polițiști și de cei care au intrat de curând in sistem și sunt loviți de deznădejde. Te felicit pentru carte și pentru curaj! Într-o zi o să schimbi sistemul, simt asta! 🙂
Da, atât am avut de spus! 🙂
O să atrag atenția asupra a trei puncte importante dincolo de caracterul amuzant general al acestei cărți:
- tratează subiectul „planul de amenzi”
- povestea cu reacția conducerii la popularizarea paginii lui de Facebook
- vechea poveste cu „tu știi cine sunt eu?” și „stai că sun acum pe cineva”
Cu cartea asta și cu popularitatea lui, Marian, acest polițist de la circulație, are puterea de a schimba sistemul. Vă zic.
Puteți plasa o precomandă aici pe site-ul editurii.
Sau puteți participa la o tombolă pe trafictube.ro aici. 🙂
Doar ce am comandat, x 2buc (cu autograf). 🙂
PS. X-ul de la photos overlay trebuie sa fie un pic mai mare sau macar o extra-optiune de close la mouse2.
Merge si cu Esc 🙂
„BUN TARE”…
Nu am apucat sa o citesc, dar am văzut ceva deranjant pe facebook ul lui azi. Din categoria „știi cine sunt eu”. Sa îl urmărești și poate ajuți la popularizarea subiectului
Studenta fiind, in calitate de translator, am insotit un om de afaceri portughez si un intermediar roman la Voineasa, sa discute cu un potential partener. Toate bune si frumoase, pana ajungem pe serpentinele de la munte si dam de un camion. Satul de mers la pas de melc zeci de km in spatele camionului, portughezul prinde un moment si depaseste, pe linie continua. Dupa curba, ne trage pe dreapta echipajul de politie. Romanul, care se credea inflent in zona, aduce vorba de toti sus-pusii ai judetului cunoscuti de el. Portughezul se milogeste ca a fost prima manevra nepermisa pe tot drumul de la Bucuresti. Politistul implacabil. Ne resemnam toti, incep sa pun intrebari de ne-sofer: cat e amenda, unde si cum se plateste. Politistul incepe sa-mi explice binevoitor ca trebuie mers la Administratia financiara, dar numai in localitatea X si ca in termen de Y zile si la numai la ghiseul Z. Eu din ce in ce mai disperata. Cand isi da seama ca de fapt eu va trebui sa trag ponoasele platii amenzii, portughezul in nici un caz nu s-ar descurca in hatisurile birocratie romanesti singur, i se face mila si ne lasa sa ne vedem de drum.
Godina presedinte !