razvanbb.ro

Din alea pe care trebuie să le facă copiii împreună cu familia într-o seară feerică și pe care le produc cu chinuri extreme doar părinții.

Gen căsuță pentru păsărele de pus în copac și făcut poză pentru școală, machetă de casă (proiect din polistiren) sau instrument maracas cu orez.

Și pe niveluri de pricepere pentru a nu bate la ochi:

• Level 1: două mâini stângi
• Level 2: m-am jucat cu lego când eram mic
• Level 3: am asamblat o masă de la Ikea
• Level 4: am și bormașină și nu-mi e frică să o folosesc
• Level 5: m-a făcut mama arhitect și vă sparg pe toți cu ce diorame știu să fac!

Faptul că nu se poate face o conexiune directă între tine și persoanele pe care le-ai omorât nu te absolvă de vină.

Faptul că victimele tale „aveau comorbități” nu este o scuză. Poate oamenii ăia mai trăiau încă 2, 5, 40 de ani dacă nu erai tu încăpățânat. Faptul că erau mai aproape de moarte decât tine este o tâmpenie cât capul tău mare și gol.

Cele o sută de decese zilnice sunt chiar victimele tale. O sută zilnic și 7000 de oameni uciși de tâmpenia ta până acum. Uciși de încăpățânarea ta stupidă alimentată de niște cretini.

În dex găsim următoare definiție:

UCIGÁȘ, -Ă, ucigași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care a ucis sau a încercat să ucidă pe cineva; asasin, homicid¹. 2. Adj. Care provoacă (sau poate provoca) moartea cuiva. Armă ucigașă. – Ucig (prez. ind. pop. al lui ucide) + suf. -aș.

„Care provoacă moartea cuiva” – adică tu care ai ales să latri „fără botniță” cum îți place să duci cuvântul mai departe în societate. Tu care contribui zilnic la împrăștierea acestui virus pentru care nu există un tratament concret sau un vaccin pe măsură.

Tu, prin faptul că refuzi să porți o nenorocită de cârpă la gură ca să nu scuipi covid pe stradă și în aerul respirat de alții, tu care protestezi pentru libertatea salivei și a conținutului căilor nazale, tu care nu-ți poți mirosi propria respirație împuțită de mizeria pe care o debitezi zilnic, tu care provoci moartea cuiva prin atitudinea ta sfidătoare, tu ești un ucigaș și ar trebui ca societatea să te pedepsească pentru asta.

Da, ucigașule, uită-te în fiecare zi la TV. Uită-te să vezi pe câți ai mai băgat în mormânt și câtă nenorocire ai mai adus în sufletele celor rămași în urma lor.

Da, ucigașule, mi-aș dori să nu te primească la spital când o să te îmbolnăvești pe motiv de ucidere din culpă și să lași lași paturile libere pentru cei care au într-adevăr nevoie. De tine n-are nimeni nevoie. Societatea poate să funcționeze și fără mintea ta bolnavă.

Vasile de la Lidl este cel mai vesel și zglobiu angajat de super-market pe care l-am văzut vreodată.

Este ca un roboțel, nu l-am văzut staționând niciodată.

Tot timpul face ceva, tot timpul este săritor atunci când un client are o dilemă și cred că este primul care-și ajută colegii de la casă prin cască.

Chiar dacă este copleșit de treabă, este tot timpul vesel și pregătit cu o glumiță sau o ironie. Și când se plânge colegilor reușește să o facă într-un mod amuzant.

Ne consultăm de fiecare dată când apar scule noi și îl bate lumea la cap cu diverse probleme tehnice despre produse.

Vasile este angajatul Lidl care m-a oprit din drumul meu spre ieșire să-mi povestească de noua aplicație Lidl și că ce bine ar fi să mi-o instalez.

Vasile este unul dintre motivele pentru care mă duc la Lidl și nu în altă parte.

Vasile rulz!

PS Da, Vasile există și chiar îl cheamă Vasile. 🙂

O văd cum privește concentrată spre mine și inima îmi tresare de bucurie… vine să mă mai salute o dată de la geam și să-mi arate cât de mult mă iubește cu acel gest larg ce cuprinde dintr-o lovitură întreaga galaxie. Eu atârn pe jumătate intrat în mașină și aștept, pregătit cu un răspuns pe măsură, momentul romantic ce va urma. Ea ajunge la geam și cu un gest grăbit șterge cu degetul buza plină de praf a vazei ce se odihnea în tihnă pe pervazul din interior. După care, nemulțumită fiind, se întoarce grăbită și se pierde în negura casei în căutarea unui șervețel…

Răspunsul a venit prompt, cum că un mare specialist de la de’panero a constatat că nu pornește din cauză că bateria-i defectă.

Tot în acel răspuns mi-au explicat că bateria nu este acoperită de garanție dar pentru că reparația durează peste 15 zile, emag-ul cel mărinimos bagă niște bani de la saltea și rezolvă ei cu bateria.

Între timp, m-am maturizat și am cumpărat alt laptop pentru că la noi la firmă chiar se muncește și avem nevoie de laptop care merge, nu neapărat de o baterie care nu este acoperită de garanție și din cauza căreia nu pornește laptopul.

Astăzi, la o lună după, când maturitatea mea a atins noi culmi, emagul îmi povestește cum că furnizorii lu de’panero sunt niște răi și nu au adus încă bateria și laptopul meu tot nu pornește.

Practic, pe acest principiu, ar putea să mă lase fără laptop definitiv. Am cerut să fac retur din motive de neconformitate. OK, bateria nu este în garanție, dar practic mă lași cu un laptop care nu pornește… deloc. Și oricum ne-am cumpărat altul între timp, tot de pe emag.