razvanbb.ro

Adevărul este că la școala offline unde trebuie:

– să porți mască tot timpul
– să stai departe de colegii tăi
– să nu ieși în pauză
– să aerisești des ca să scapi de aerul posibil infestat
– să nu împrumuți lucruri
– să nu folosești fișe de lucru
– să interacționezi cu învățătoarea de la distanță
– să te dezinfectezi des pe mâini
– să nu ieși în curte
– să găsești un colț liber departe de ceilalți unde poți să-ți dai jos masca ca să mănânci ce ai la pachet
– să tragi apa la toaletă cu capacul lăsat jos
– să programezi drumurile la budă
– să mergi încolonat pe hol pe trasee bine definite păstrând distanța
– să privești lumea din spatele unui plexiglas
– să nu vezi la tablă din cauza pădurii de separatoare de plexiglas din clasă
– să te comporți ca și când am fi sub un atac biologic

nu e traumatizant deloc.

Nu prea avea loc. Nu prea avea loc de mașina mea.

– Ați parcat cam strâmb! îmi aruncă domnul o privire cruntă.

– V-ați gândit că poate erau și alte mașini când am parcat eu? Și poate că am parcat în funcție de cum erau celelalte parcate pentru că doar așa aveam loc?

– Ah! Iertare! Nu m-am gândit. Să aveți o zi minunată!

– Și dumneavoastră!
Nu, nu erau alte mașini când am parcat eu. De fapt nu mai era nici o altă mașină în toată parcarea. 🙂

Notă pentru cârcotași: nu vă imaginați că după 5 minute cât am stat eu la Mega era plină parcarea. Erau trei mașini în total și 7 locuri libere. S-a ambiționat sa parcheze pe locul ăla că era aproape de intrare. Și eu eram parcat strâmb în sensul că una dintre roți atingerea o dungă albă, dar eram între linii. Nu parchez niciodată aiurea. Ever!

Pentru că nu avem o boală cronică, nu avem în familie rude cu boli cronice și nu avem copii cu alergii, am fost selectați pentru a deveni parte din statistica zilnică Biziday ce va urma și vom face parte din comitetul de întâmpinare al noilor tulpini.

Ne vom trimite copilul într-o comunitate de 30 de copii, fără distanțare și ne vom uni destinele cu alte 29 de familii despre care nu știm absolut nimic. Ne vom juca viețile la loterie în speranța că poate n-o să câștigăm chiar lozul cel mare și poate, cu puțin noroc, nici sechele nasoale n-o să avem.

Și nu, nu mă poate convinge nimeni că n-o să ne îmbolnăvim, că n-o să se îmbolnăvească copiii, că n-o să murim, că n-o să rămânem cu sechele sau n-o să ne încălzim într-un foc printr-un spital. Nu-mi poate garanta nimeni că vom avea o formă ușoară. Am fost selectați să ne alăturăm altor 29 de familii și să așteptăm cuminți în fața frontului să ne lovească tulpinile noi.

Cum am citit undeva, dl. ministru încearcă să adapteze pandemia la condițiile din școli și nu invers, cum e și firesc, școlile la nivelul pandemiei. Este un spectacol sinistru tot ce se întâmplă zilele astea. Distanțare atât cât permite spațiul, ne anuță el DSP-ul în 48 de ore dacă e vreun caz la noi la școală și favorita mea: părinții care vor asigura un triaj simptomatic înainte de a trimite copilul la școală. Cel mai mare bullshit ever!

Și toate astea doar pentru că avem copil în școala primară. De ce noi? De ce nu toată lumea? Cu ce suntem noi mai cu moț să fim trimiși singuri în fața liniilor inamice? Nu eram egali în drepturi? Doar pentru că avem un copil de 8 ani? Ăsta este norocul nostru? Haideți să ne întâlnim la cinema și să stăm câte doi în băncuțe 4 ore dacă e așa safe. Toată lumea, că e democrație…

În acest moment nu mai am absolut nicio alternativă de a ține copilul acasă să facă în continuare școală online alături de cei care au adeverințe medicale. Mă simt condamnat și neputincios. Mai avem un pic până la vaccin dar marele ministru al aroganței a decis că n-are rost să mai așteptăm.

Să nu-ți vină acum să te duci la Șoșoacă să o rogi să te pună în legătură cu doctorița ei care dă adeverințe pe sub mână? Acum că dl. Cîmpeanu, mare strateg, mă obligă să îmi dau jos chiloții în fața virusului după ce m-am izolat și protejat atâta vreme?

LINK

Na, acum eu sunt d-ăla care nu s-a îmbolnăvit și a stat izolat ca să se ferească și nici nu ar vrea să ia virusul infam acum în ceasul al 12-lea când suntem atât de aproape de vaccin.

Da, sunt un părinte d-ăla nașpa căruia i se pare că școala online funcționează, chiar dacă nu la capacitate maximă, dar cumva prefer așa până vine vaccinul, prefer să mă feresc și să-i feresc pe cei apropiați de un sejur la spital.

Eu acum ce alternativă am? Practic societatea m-a condamnat, contrar eforturilor mele de a ține pandemia în frâu, m-a condamnat la posibilitatea destul de mare să mă infectez cu noile tulpini de virus care stau la coadă în vamă. Și asta pe baza unui singur criteriu: am unul dintre copii în clasă primară. Singura mea vină este că nu l-am făcut mai repede sau mai târziu. Acum eram boier.

Am eu vreo șansă să ripostez? Treaba cu „nu vreau să mă îmbolnăvesc și să mă expun până mă vaccinez” nu este prevăzută de lege.

– restaurantele trebuie să aibă un grad maxim de ocupare de 30% ca să funcționeze în condiții de siguranță

– clasele cu 32 de elevi în 35 de metri pătrați timp de 4 ore sunt ok, nu-i niciun pericol

Uite o idee genială pentru patronii de „terase” din Herăstrău, se transformă în școli private și țin lecții până noaptea târziu pentru ăia studioși.