Știți voi odorizantele alea de cameră automate? Alea care detectează mișcarea și la câteva secunde bagă un puffff? 🙂

Sunt la Brașov într-o casă care are în dotare așa ceva în fiecare cameră. Mă întind după geacă, mă-ntorc cu spatele și puff un foșnet în spatele meu. La baie, îmi pun pastă de dinți pe periuță, dau să mă spăl pe dinți și puff un foșnet în stânga mea. Vă dați seama ce senzație nasoală este să foșnească ceva în ceafa voastră la 2 secunde după ce ați văzut că nu era nimeni acolo.

Din fericire am așa ceva la birou în zona de primire oaspeți. Sunt obișnuit. E o casă mare cu tavan înalt în genul celor în care se joacă Poirot de-a detectivul. Majoritatea timpului stau singur acolo și seara mai uit să aprind lumina. Fiori de groază mă trec uneori când mă duc către bucătărie să-mi mai pun o ceașcă de ceai. Întuneric, parchetul scârțâie ușor, merg cu pași relaxați pe întuneric și puff un foșnet din dreptul draperiilor. Uneori îmi vine să arunc cana în acea direcție, alteori să mă arunc la pământ și uneori înțepenesc de groază. 🙂

Nu mai zic de momentul drăguț în care mă aplec peste odorizant să iau ceva din spate și zăbovesc acolo mai mult de două secunde. Uneori inhalez tot și alteori îmi parfumez tricoul pe viață.

Cu timpul m-am călit. Cred că nu mă mai sperie nimic. Am dezvoltat un adevărat ninja în capul meu. E unul cu o sabie care mă amenință din întuneric? Nu-i adevărat! Este doar un odorizant insignifiant! 🙂