Astăzi, nesimțitul de la cumpărături. Când am scris articolul cu nesimtita, mi-am amintit de o altă întâmplare…

Parcarea de la Selgros. Împing coșul cu cumpărături pentru două săptămâni. Greu, anevoios mă îndrept către mașină. Lângă mine o Dacie MCV albă frumos aranjată cu zorzonele pe tot parbrizul. Vă spun, așa ceva n-ați mai văzut. Ce avea ăla în geam l-ar face pe rușine și pe un vânzător de mărunțișuri de la o tarabă din Obor.

În spatele meu aud un scârțâit ușor greu de identificat. Nu era unul de cărucior, era așa mai ritmat și parcă puțin în sictir. Întorc curios privirea să văd ce pericol mă paște și… îl văd! Era proprietarul MCV-ului. Un bărbat bine cu mersul elegant. Elegant din ăla așa ușor crăcănat a la Charlie Chaplin și cu burta scoasă la înaintare ieșind puțin sexy de sub tricoul prea strâmt. Scârțitul era de la șlapii de cauciuc care se mulau perfect pe picioarele lui îngrijite acum ceva vreme într-o copilărie îndepărtată când avea și el o mamă care îl spăla. La scârțâit se adaugă și un zgomot interesant și ușor deranjant cunoscut de unii într-o altă lume mai puțin realistă sub numele de „suptul din dinți”.

Vine la mașina lui, își aruncă plin de dispreț baxurile de bere la pet în portbagajul încăpător și cu o mișcare elegantă văzută pe mine doar la Eurosport la competițiile de curling, aruncă căruciorul într-o direcție la întâmplare direct în bumper-ul unei alte mașini. Căruciorul se oprește vibrând ușor ca un diapazon și pornește alarma acelei mașini. Băiatul nostru se urcă pe scaunul șoferului printr-o aruncare elegantă ce face arcurile mașinii să miaune ușor. Pornește motorul, mai îmi mai aruncă o privire plină de dispreț și dă cu spatele în trombă. Se uita la mine cu dispreț pentru că eu râdeam. Râdeam și mă uitam la el cât e de papagal. Nici o secundă nu mi-a trecut prin cap să-l informez că acel cărucior pe care el îl trimisese la plimbare mai devreme alunecase ușor înapoi fix în spatele mașinii lui. Ce a urmat? După cum v-am spus, a demarat în trombă și treaba asta făcut ca acel căruț (da, chiar căruțul lui) să îi îndoaie ușa din spate și să-i crape un pic un gemuleț.

Oare eu am fost nesimțit că nu i-am spus? Oare s-a supărat pe mine? Oare și-a dat seama că și-a tras-o singur? Oare ce e în mintea nesimțiților când sunt așa cu ei înșiși? 🙂