farmacieÎntr-un colț de farmacie, un domn meșterea puțin stresat un telefon din ăla săpunieră. Era un pic agitat. În față, la coadă, o femeie tot nu se hotăra ce să cumpere. Vedeam cum o trimite pe farmacistă să-i aducă diverse produse din raft. În fața mea patru oameni puțin triști. Fapt relativ normal. Erau la farmacie… nu veniseră de plăcere acolo. Domnul de mai sus avea un tic nervos, își aranja mustața din zece în zece secunde cu buricele degetelor. Îl frământa ceva și părea că așteaptă să se întâmple un dezastru. Din când în când se auzea în fundal câte un „nu, nu ăla. Flaconul ăla cu verde. Parcă ăla era”. Doamna din față ne punea nervii la grea încercare. De plictiseală, mă apuc să-l studiez cu mai multă atenție pe domnul cu telefonul. Mic de statură, grizonat, cu o bască specifică vârstei lui. Cred că are în jur de 50 de ani. Era din ce în ce mai agitat. Mă gândesc că poate omul are o problemă și trebuie să-l ajut. Încerc să-i citesc gesturile și să-mi dau seama ce-l frământă. Părea că dezastrul este iminent. Începuse să se înroșească la față. Știa clar ce urmează și că este inevitabil. Peste câteva secunde dezastrul se dezlănțuie. Doamna de la casă, o doamnă mai în vârstă, în jur de 45 de ani începe să vocifereze. Inițial o ignor. O aud, înregistrez ce spunde dar nu o ascult. Moment în care domnul cu telefonul se înroșește de tot și îi răspunde doamnei „De care vrei tu dragă, până la urmă e fundul tău în joc!”. Moment în care realizez că doamna care ne ținea pe toți în loc era soția lui și tocmai urlase în gura mare „Miticăăă, n-au ulei din ăla de masaj cu levănțică. Și trebuie neapărat să cumpărăm altul că l-ai terminat azi noapte. Iau din ăla de trandafiri?”. 🙂