Articol scris de un prieten.

V-ați surprins vreodată zăbovind câteva secunde în plus aparent fără motiv înainte să porniți motorul și să “eliberați” pompa de combustibil, doar pentru că vi s-a părut că cel din spate v-a privit cumva acuzator când vă întorceați agale la mașină după ce ați plătit? V-ați surprins aranjându-vă un pic prea meticulos cumpărăturile în sacoșa sau coșul de cumpărături doar că să “țineți” coada câteva secunde în plus? Ați întârziat vreodată intenționat plecarea de la semafor doar că să vă răzbunați pe cel care v-a claxonat la o fracțiune de secunda după ce “s-a făcut verde”? Ei bine, și eu.

Aceste acte de meschinărie gratuită ne înconjoară și – aparent surprinzător din punct de vedere evolutiv – chiar ne definesc. Istoria abundă de exemple în care oamenii au preferat să susțină pierderi considerabile doar ca să “facă în ciudă” adversarilor lor. Studii economice bazate pe așa numitul “Ultimatum game” au confirmat fără echivoc că oamenii prefera să piardă, sau să renunțe la câștig doar ca să aplice o lecție celor care au simțit că i-au tratat nedrept.

Molly Crockett profesor doctor în psihologie la Universitatea Cambridge a arătat prin studii comportamentaleatunci când oamenii simt că au fost tr­­atați cu lipsă de respect sau că au fost nedreptățiți vor adopta un comportament distructiv, chiar dacă acest comportament îi va afecta negativ și pe ei.

Totodată neuroștiința ne spune că acele comportamentele care sunt întărite în mod repetat devin obiceiuri. Iată de ce după fiecare exercițiu electoral românesc îmi vine în minte următoarea întrebare “De ce se simte nedreptățită sau tratată cu lipsă de respect o bună parte a electoratului, în atât de mare măsură încât la fiecare 4 ani să simtă nevoia acestei răzbunării distructive?”

Păi haideți să vedem.

Politica? Cunosc liderii așa zisei schimbări politice problemele cu care se confruntă tot electoratul? Dacă da, au dat dovadă de acest lucru? Dacă da, au abordat aceste probleme de o manieră directă și corectă? Dacă da, au propus soluții echitabile și transparente? Dacă da, au comunicat asta de o manieră eficientă? Știu ei oare ce înseamnă comunicare eficientă și care este diferența între a comunica cu electoratul și a vorbi electoratului?

Conflictul dintre generații? Le vorbesc oare tinerii de sus seniorilor când vine vorba de politică? “Ce știi tu?!”, apare oare des în aceste discuții? Îi arată tinerii de azi cu degetul acuzator pe seniori imputându-le greșelile trecutului?

Sunt multe întrebări pe care oricine vrea să schimbe ceva în tara asta va trebui să și le pună și să încerce să le și răspundă.

Un lucru e cert: lamentările post hoc pe rețelele sociale în care fie voalat fie chiar direct o parte din electorat este făcută fie proasta fie idioata și incultă nu fac, după cum s-a demonstrat, decât să prolifereze tribalismul și starea de conflict între diverse “pături sociale” și să aducă o dată la patru ani Votul în ciudă – singura formă de răzbunare a celor care simt că nu sunt ascultați sau mai rău sunt luați peste picior de fiecare dată când încearcă – uneori stângace – să își exprime punctul de vedere.

Voi ce întrebări credeți că au nevoie de un răspuns? Nu-i grabă avem 4 ani la dispoziție…