Mă refer aici la blogurile personale care nu acoperă neapărat o nișă și nici nu ești un fel de formator de opinie.

Mă refer la blogurile în care povestești întâmplările din viața ta. La blogul pe care-l folosești să-ți exprimi părerea despre anumite subiecte la zi.

Eu personal, când eram angajat scriam mult mai frumos, mult mai mult și cu mai mult umor. Ceea ce ma impulsiona cel mai mult era starea de ușoară enervare generată de ceva ce se-ntâmpla la birou. Că e vorba de blonda care te sapă la șefu sau cine știe ce decizie a managementului, nu contează. Totul e să fii ușor supărat. Sarcasmul și umorul fac tot farmecul unui articol. Chiar dacă vorbești despre noul iphone sau despre criza economică acum la modă în orice magazin.

Sub stres scrii cum îți vine. Ai o părere în cap pe care o expui în 10 minute într-un articol de o pagină scris într-o ușoară stare de exaltare. Rezultatul este mult mai mișto.

Starea de spirit de la birou nu poate fi reprodusă nici cum. Este un stres care te bagă-n priză și te face să-ți verși năduful într-un stil amuzant pe o temă de interes de la acel moment. Nu stai și nu ai timp să elaborezi. Dacă un post este mult prea complex se transformă într-un fel de știre sau chiar un mini-reportaj și rezultatul s-ar putea să fie ceva rigid și mult prea formal.

Blogul ar trebui să fie o oglindă a gândurilor tale și a așa cum ești tu. Scrie liber și exprimă-te ca și cum te-ai întâlni cu prietenii la o bere. Nu încerca să scrii elevat. Asta este treaba ziarelor și a revistelor de specialitate. Lumea îți citește blogul pentru filtrul personal pe care-l aplici asupra informației pe care vrei s-o comunici. Altfel ar citi fluxuri de știri. 🙂 Un exemplu drag mie de blog scris din suflet este TVdece.

Așa că vă recomand să scrieți în timpul serviciului. Eu eram mult mai simpatic când făceam asta la birou. Dacă găseam un subiect simpatic și nu eram în mood-ul de a scrie, aruncam un pic privirea la blonda de mai sus și scriam articolul în cinci minute și fără să respir. 🙂